7 intrări

70 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.

vale1 i [At: BARIȚIU, C. VI, 101 / E: lat vale (Imt al lui valere)] (Ltî) Cuvânt folosit ca formulă de salut, la încheierea unei scrisori.

vale2 [At: PSALT. 114 / G-D: sg și: (îrg) ~i, (reg) vălii, velii / Pl: văi, (reg) văli, veli / E: ml vallis] 1 sf Formă de relief, îngustă și alungită, cu altitudini mai joase decât regiunile înconjurătoare și deschisă în aval, care este străbătută (permanent sau temporar) de o apă curgătoare. 2 sf (Pex) Regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare). 3 sf (Bis; îs) ~a plângerii (sau ~a lacrimilor, ~a plângerilor, ~ a plângerii, ~ a plângerilor, ~ a lacrimilor, înv, ~ de plângere) Pământul (considerat ca loc al suferințelor și al durerii). 4 sf (În basme; îas) Loc al suferințelor unde domnește plânsul și jalea. 5 sf (Bis; înv; îs) ~a judecății Locul judecății de apoi. 6 sf (Mtp; îs) Ceea ~ Viața de după moarte. 7 sf (Îlav; mai ales pe lângă verbe de mișcare) La ~ (sau, reg, în ~) În sensul coborâșului. 8 sf (Îal) În jos. 9 sf (Îal) În direcția în care curge o apă. 10 sf (Îal; reg șîf în ~) Spre pământ. 11 sf (Asr; îal; șîf mai la ~) În continuare (într-un text). 12 sf (Îla) De la ~ (sau din ~) Care se află într-o regiune joasă. 13 sf (Îal) Care este situat mai departe (în sensul coborârii). 14 sf (Îal; reg șîf din ~) Care se află în partea de jos. 15 sf (Asr; îal; șîf de mai la ~) Care urmează (într-un text). 16 sf (Fam; îe) A lua (pe cineva sau, rar, ceva) la ~ A ironiza. 17 sf (Pop; rar; îe) A merge la ~ A decădea. 18 sf (Pfm; îe) Dă la deal, dă la ~ Încearcă toate posibilitățile. 19 sf (Pop; îe) Ce mai la deal, la ~ (sau, rar, ce tot la deal, la ~) Se spune în situațiile când este inutil a mai discuta Si: ce mai încoace, încolo. 20 sf (Îae) Se spune în situațiile când trebuie vorbit deschis, fără ocolișuri. 21 sf (Îvp; îlpp) La (sau de) ~ de ... sau de la (ori de din) ~ de ... Mai jos ... 22 sf (Îal) Mai departe de ... 23 sf (Fam; îe) A(-și) lua ~a A pleca (în fugă) (de undeva). 24 sf (Îae) A-și lua câmpii. 25 i (Fam; art) Pleacă! 26 sf (Pfm; îc) Calea-~a Treacă-meargă. 27 sf (Îac) Mai merge. 28 sf (Îe) Ce mai calea-~a Ce mai încolo și încoace. 29 sf (Reg; îe) Și pe deal, și pe ~ Indiferent cum. 30 sf (Ban; îe) Până-n deal, în ~ Până una-alta. 31 sf (Reg) Prăpastie. 32 sf (Îvp) Apă curgătoare. 33 sf (Îvp) Albia unei ape curgătoare. 34 sf (Înv; îe) A trage (pe cineva) în ~ A uda (pe cineva) într-o apă curgătoare de Paști (sau de Bobotează), ca ritual de fertilitate sau de purificare. 35 sf (Pop; îe) A fi ~ A fi rece. 36 av (Fig; mai ales pe lângă verbe de mișcare) În cantitate mare. 37 sf (Trs) Pârâul morii. 38 sf (Trs) Braț (al unui râu).

vale2 s.f. 1 (geomorf.) Formă de relief îngustă și alungită, cu altitudini mai joase decît regiunile înconjurătoare și deschisă în aval, care este străbătută permanent sau vremelnic de o apă curgătoare; ext. regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și străbătută de o apă curgătoare). ◊ (în corelație cu „munte” exprimă sensul „prin toate părțile”, „din toate părțile”) Și din munte și din vale Zvon de glasuri cuvînta (POP.). ◊ (art.; cu determ., făcînd parte din nume de localități, de zone etc.) Merge pe Valea Prahovei cu autobuzul.Valea plîngerii = a) (relig:, și valea lacrimilor, valea plîngerilor, vale a plîngerii) (loc de) suferință; lumea, pămîntul considerate ca loc de suferință. Alții, mai fericiți, s-au înapoiat la ceruri, evadînd din această vale a plîngerii (GAL.); b) (în basme) loc al suferințelor, unde domnește plînsul și jalea. (bis.; înv.) Valea Judecății = locul Judecății de Apoi. ◊ Loc.adv. La vale = a) (mai ales pe lîngă vb. de mișcare) la coborîș, în sensul coborîșului; în josul apei, spre capătul coborîșului; b) în direcția în care curge o apă, în sensul cursului apei, pe firul apei; c) în jos, spre pămînt; d) (mai ales pe lîngâ vb. ca „a scrie”, „a arăta”, „a spune”) în continuare, în cele ce urmează. De vale = la capătul de jos al coborîșului, unde începe valea; mai departe (în sensul coborîrii). Mai la vale = mai jos, mai departe, în continuare. ◊ Loc.adj. De la vale = a) (și din vale) care se află într-o regiune joasă; care este situat mai departe (în sensul coborîrii; b) (și din vale) care se află în partea de jos; c) (și de mai la vale) care este în continuare, care urmează (într-un text). ◊ Loc.prep. La vale de... sau de la (ori de din) vale de... = mai jos...; mai încolo de... ◊ Expr. A lua (pe cineva sau ceva) la vale = a ironiza, a-și bate joc. A merge la vale = a decădea. Dă la deal, dă la vale = se străduiește în toate chipurile, încearcă toate posibilitățile. Ce mai la deal, la vale? = a) ce să mai lungim discuția inutil?, ce mai încoace, încolo?; b) să vorbim deschis, pe șleau; să spunem lucrurilor pe nume. A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva); a-și lua cîmpii. ◊ (eliptic; cu val. de imper.) Valea de aici! A nu ști nici (la) deal, nici (la) vale v. deal. Greu la deal și greu la vale v. greu. Calea-valea v. cale. Ce mai calea-valea v. cale. ◊ Fig. Am făcut acest ocol prin valea copilăriei (CAM.). 2 (înv., pop.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. ◊ Expr. A trage (pe cineva) în vale = a uda (pe cineva) într-o apă curgătoare de Paște sau de Bobotează, ca ritual de purificare sau de fertilitate. • pl. văi, (reg.) văii. /lat. vallem.

vale1 interj. (înv.) Cuvînt folosit ca formulă de salut, la încheierea unei scrisori. • /<lat. vale, imper. al lui valēre.

VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare; regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare). ◊ (În limbajul biblic) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = pământul (considerat ca loc al suferințelor și al durerii). ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.

VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adîncitură alungită, străbătută permanent sau vremelnic de o apă curgătoare; p. ext. regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur și udată de o apă curgătoare. Văile tupilate întunecau priveliștea cu atîtea pete imense de umbră viorie. HOGAȘ, M. N. 132. Noaptea umedă din văi Venea pe-ntunecate căi. COȘBUC, P. I 282. Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună. CREANGĂ, P. 54. Multe dealuri coborîră Pînă-n valea cea-nverzită De-un rîu limped răcorită. ALECSANDRI, P. P. 165. ◊ Loc. adv. La vale = la coborîș; în jos. Tata a luat-o la vale. PAS, Z. I 240. Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou... pe care-l trăgea cu minele singur la vale. CREANGĂ, P. 40. Pe-un picior de plai. Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1; în josul apei. Mă uitai pe Olt la vale, Văzui mîndra pe cărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 242. De vale = (în) jos, la capătul coborîșului, acolo unde începe valea. Se opriră de vale, lîngă rîul înghețat și șezură pe o salcie trînlită. GALACTION, O. I 415. Mai de vale sau de vale de... = mai încolo, mai departe (în sensul coborîrii). Fetele nălbesc pînza, mai de vale, între sălcii. VLAHUȚĂ, R. P. 65. Curtea banului Ghica începea din capătul despre apus al podului gîrlei, de vale de Zlătari. GHICA, la CADE. ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. În cîteva foi răzlețe... găsim rîndurile de mai la vale. CARAGIALE, O. III 197. O voi primi bucuros ca un pas înainte, dar tot iinzînd mai la vale. GHICA, A. 571. ◊ Expr. A da la deal, la vale v. da3 (II 4). Greu la deal și greu la vale v. greu3 (III 2). Ce mai la deal, la vale v. deal (1). A lua (pe cineva) la vale v. lua (V). Calea-valea v. cale (I 1). A-și lua valea = a pleca, a fugi de undeva; a-și lua cîmpii. Îmi iau valea, să știi! PAS, L. 1 199. (În limbaj biblic) Valea plîngerii (sau a lacrimilor) = pămîntul (considerat ca loc de suferință în timpul vieții pămîntești). Și-i spuseră că acea vale se numea valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8. (Cu parafrazarea construcției) Din lumi astrale. Magia înfășurătoare Coprinde în a ei splendoare A plîngerilor vale. MACEDONSKI, O. I 27. Mai la vale = mai ieftin. Mai la vale s-o scoață de loc nu pot. PANN, P. V. II 62. ◊ (În corelație cu munte, exprimînd ideea «din toate direcțiile», «în toate părțile»). Astăzi, are să s-adune tot poporul de prin munți și de prin văi, ca să meargă sus, la Cetatea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 8. Și din munte, și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». id. P. I 109. (Cu schimbarea construcției) A miroase-a flori mărunte, De pe vale, de la munte! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. ◊ Fig. Eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, N. F. 30. Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos. EMINESCU, O. I 132. 2. Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. Eu, Pinteo, de-oi cînta... văi adînci s-or turbura. BIBICESCU, P. P. 318. Frunzuliță, iacă, iacă, dealu-i gol și valea-i sacă. HODOȘ, P. P. 80. Că nu curge ceea vale, Să mă pot spăla de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 217. ◊ (În comparații și metafore) Se tăiară de curgea sîngele vale. RETEGANUL, P. V 31. Și m-a mușcat foarte tare, Că mergea sîngele vale. MARIAN, S. 77. Curg lacrimi părău și vale. HODOȘ, P. P. 229.

vale f. 1. spațiu între doi munți; la vale, coborând muntele în jos, mai departe: ce mai la deal la vale? pentru ce atâta zăbavă sau șovăire? 3. fig. valea lacrimilor, pământul, în raport cu cerul. [Lat. VALLIS]. V. calea-valea.

vále f., pl. văĭ (lat. vallis, it. sp. pg. valle, pv. fr. val). Mare adîncătură între munțĭ orĭ între dealurĭ: văile Carpaților, valea Dunăriĭ. Pripor, scoborîș: încet cu calu, c’aicĭ e vale. Vale a lacrămilor, a plîngeriĭ, regiune a nenorociriĭ față de alta maĭ fericită (de ex., față de paradis). La vale, în scoborîre (pe un drum de uscat orĭ pe un rîŭ): e ușor de mers la vale, plutele merg pe Siret la vale pînă la Galațĭ. Maĭ jos de: Galațiĭ sînt la vale de Brăila. De vale, V. devale. Calea-valea, așa maĭ merge, se poate, e admisibil: să mă duc călare, calea valea. Dar pe jos, e greŭ! Ce maĭ la deal, la vale? ce să maĭ perdem timpu, ce să maĭ vorbim în zadar: Ce maĭ la deal la vale: pune masa!Greŭ la deal, răŭ la vale, e greŭ și așa, și așa. A lua la vale (după un vechĭ obiceĭ de a duce pe cineva la rîŭ și a-l muĭa în apă), a lua de sus, a lua în rîs, a considera inferior: nu te lăsa să te ĭa la vale!

VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.

val2 sn [At: BOJINCĂ, A. II, 162/7 / Pl: ~uri / E: lat vallum] 1 Fortificație formată dintr-o ridicătură continuă de pământ, de obicei un șanț1 în partea exterioară, folosită în sistemul defensiv roman (și mai târziu). 2 Întăritură prelungă de pământ care marca lumitele unui teritoriu. 3 (Pan) Ridicătură de pământ naturală, de formă prelungă. 4 (Pan) Dig (1).

val1 sn [At: CORESI, EV. 234 / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: vsl *валъ cf bg вал, scr val] 1 (Mpl) Mișcare ondulatorie care apare la suprafața unei întinderi de apă datorată vântului, curenților maritimi, mareelor etc. 2 (Mpl) Masă de apă care înaintează (sau dă impresia că înaintează) ridicându-se și coborându-se la suprafața mării, a unui lac, a unui fluviu etc. Si: talaz, (Trs) vangăr (3), vălătuc (1), (reg) vop (1). 3 (Îlav) În ~uri sau ~uri-~uri În mod succesiv. 4 (Îlav) În cantitate mare. 5 (Îlav) Din abundență. 6 (Trs; îlav) De-a-n ~u De-a valma. 7 (Pes; îe) În ~ul apei Împotriva curentului. 8 (Îe) A înota în contra ~urilor A se opune părerilor majorității. 9 (Îvr; îe) A da ~uri A da în clocot. 10 (Îe) A (se) lăsa dus de ~ sau a (se) lăsa în voia ~urilor, a lua (sau a duce) ~ul (pe cineva) A (se) lăsa la voia întâmplării. 11 (Îlav) ~-vârtej În mare grabă. 12 (Îal) Vijelios. 13 (Îs) ~urile vieții (sau lumii, lumești) Dificultăți inerente vieții. 14 (Îs) ~urile tinereții (sau tinereților) Întâmplări (neplăcute) pricinuite de impulsivitatea, entuziasmul și lipsa de experiență inerente tinereții. 15 (Îs) ~ul (sau ~urile) vremii Trecere a vremii (cu toate evenimentele ei). 16 (Lpl) Apă (40). 17 (Pex; urmat de determinări introduse prin pp „de”) Cantitate mare. 18 (Îvp; fig) Dificultate (3). 19 (Îvp; fig) Supărare. 20 (Îvp; fig) Necaz. 21 (Îvp; fig) Neliniște (puternică). 22 (Îvp; îe) A avea ~ (sau ~uri) (cu sau, înv, de, despre cineva sau ceva) A avea neplăceri (din parte cuiva sau a ceva). 23 (Îae) A fi incomodat (de cineva sau ceva). 24 (Îvp; îe) A face (cuiva) ~ (sau, reg, de ~) A-i face (cuiva) un rău. 25 (Înv; îe) A fi în ~ (sau în ~uri, la ~) A fi în impas. 26 (Îae) A fi tulburat. 27 (Pan) Ceea ce poate fi comparat, prin formă și mișcare, cu un val1 (1). 28 Ceea ce vine în cantitate mare, impetuos, ca un val (2). 29 (Mil; îvr; îe) A da ~ A năvăli. 30 (Îae) A ataca. 31 Grup de oameni considerat cronologic față de altul. 32 (Îs) Noul ~ Orientare artistică, literară etc. a generației tinere în raport cu generațiile anterioare. 33 (Îas) Grupare de persoane care reprezintă noul val (32). 34-35 (Met; îs) ~ de frig (sau de căldură) Aflux de mase2 de aer rece sau cald. 36 Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special de lemn sau de carton Si: trâmbă, vălătuc (3), (reg) vălug2 (1), vig (1). 37 (Reg) Urzeală înfășurată pe sulul dinapoi al războiului de țesut. 38 (Îrg) Cantitate de lână înfășurată în formă de sul. 39 (Reg; îs) ~ de tei Sul făcut din șuvițe lungi de coajă de tei, utilizate ca sfoară de legat. 40 (Reg) Cantitate de fân învălătucit, obținută din brazdele de fân adunate cu grebla. 41 (Înv; îe) A purta (pe cineva) (de) ~ A tracasa (pe cineva). 42 (Îs) ~ul ștreangului Lațul cu care se prinde ștreangul de crucea căruței Si: orcicar. 43 Legătură de nuiele (lungi cât lățimea pârâului) care este rostogolită prin apă și lovită periodic de fundul acesteia, pentru a stârni peștele Si: (reg) vălătuc (12). 44 Scândură groasă (lungă cât lățimea pârâului), prevăzută cu mânere și călcători, care este deplasată prin apă și lovită periodic de fundul acesteia pentru a stârni peștele. 45 (Reg) Făclie făcută dintr-un mănunchi de cârpe înfășurate pe un băț, întrebuințată noaptea pentru a atrage peștele, care se prinde cu mâna sau cu ostia1. 46 (Reg; la car sau la căruță; îs) Căpățâna la ~ Parte a butucului roții dinspre podul1 osiei. 47 (Reg) Sul (la roata fântânii). 48 (Reg) Urzitoare. 49 (Reg; la joagăr) Fus de lemn învârtit de o rotiță de fier dințată, înfășurat cu un lanț care pune carul în mișcare. 50 (Reg; la joagăr) Dispozitiv la roata de apă, alcătuit dintr-o osie de fier, prevăzută la capete cu câte un butuc de lemn și cu speteze. 51 (Reg; la joagăr) Car (25). 52 (Reg; la piuă) Fus de lemn, învârtit de roata de apă, prevăzut cu dinți de lemn așezați radial, care pune în mișcare ciocanele. 53 (Reg; la moară) Crâng (32). 54 (Reg; la moară) Grindei (la roată). 55 (Mol; Mun) Piesă cilindrică a batozei, prevăzută cu lame, care, prin învârtire, apucă snopii. 56 (Agr; reg) Tăvălug. 57 Piesă cilindrică la mașinile tipografice, de obicei de metal, cu ajutorul căreia se întinde cerneala, se ghidează hârtia etc. Si: valț1 (2). 58 (Tip; îs) ~ de corectură (sau de mână) Piesă cilindrică de metal, cu unul sau două mânere, folosită la ungerea manuală, cu cerneală, a formelor de tipar în vederea executării corecturii. 59 (Mol) Parte a greblei în care sunt fixați dinții. 60 Ornament curent în arta populară, mai ales în ceramică și în arta decorativă, de forma ondulatorie a unui val1 (1). 61 (Dob; Mun; de obicei art) Numele unui dans popular nedefinit mai îndeaproape. 62 Melodie după care se execută valul (61). 63 (Trs; art; șîcs de-a ~ul) Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

val3 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: fr val, eg val] Formă de relief din jurasic, reprezentând o vale2 sinclinală.

văl sm [At: ASACHI, S. L. 119 / V: (îvr) vel / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: învăl(u)i după lat velum, it velo, fr voile] 1 Bucată de țesătură (fină), de obicei brodată, folosită pentru a acoperi ceva (mai ales un obiect de cult). 2 (Spc) Bucată de țesătură fină (și transparentă) folosită de femei pentru a-și acoperi capul sau a-și ascunde fața (potrivit unor obiceiuri sau ritualuri). 3 (Rar; d. femei; îe) A lua (sau a pune, a îmbrăca) ~ul A se călugări. 4 (Rar; îe) A avea un ~ pe ochi A avea o percepție greșită asupra realității. 5 (Rar; îe) A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi A înceta să mai judece clar, obiectiv. 6 (Îe) A(-i) cădea (cuiva) ~ul (de pe ochi) sau a i se lua (cuiva) un ~ de pe ochi (sau, rar, de pe frunte) A i se revela cuiva adevărul. 7 (Îe) A ridica (sau a rupe, a sfâșia) ~ul A face cunoscut ceva care era ascuns, tăinuit sau neștiut. 8 (Îe) A arunca un ~ (ori ~ul uitării) peste ... (sau asupra ...) sau a acoperi (ceva) cu ~ul uitării, a se așterne ~ul uitării peste ... A nu lăsa să se știe ceva Si: a ascunde, a tăinui. 9 (Îae) A da uitării (în mod intenționat). 10 (Bot; îc) ~ul-miresei Plantă erbacee anuală din familia cariofilaceelor, cu tulpina mică, de obicei ramificată de la bază, cu panicul ramificat și cu flori foarte mici de culoare roz sau purpurie Si: (reg) săpunel, spărgele (Gypsophila muralis). 11 (Rar) Țesătură ușoară și transparentă folosită la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte femeiești. 12 (Fig) Ceea ce acoperă ca un văl (1-2) (reducând vizibilitatea, claritatea). 13 (Fig) Ceea ce servește pentru a ascunde o situație, un fapt etc. 14 Aparență care ascunde realitatea. 15 (Atm; îs) ~ul patului, ~ul palatin Porțiune musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur), și care se termină cu uvula Si: palat moale. 16 (Îvr) Velă (1).

val1 s.n. I 1 (hidrol.) Masă de apă care se deplasează prin mișcări oscilatorii la suprafața oceanelor, a mărilor și a lacurilor, formînd creste și adîncituri; mișcare ondulatorie care apare la suprafața unei întinderi de apă provocată de vînt, de curenți maritimi, de maree etc.; talaz. ◊ Valurile vieții (sau lumii, lumești) ori ale vieții valuri = încercările prin care trece omul în viață; vicisitudinile vieții. Valurile tinereții = nestatornicie, inconsecvență (inerentă tinereții). ◊ Loc.adv. În valuri sau valuri-valuri = a) unul după altul, în mod succesiv; b) în cantitate mare, din abundență, din plin, cu grămada. Val-vîrtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios. ◊ Expr. A înota în contra valurilor = a se împotrivi, a se opune părerii majorității. A (se) lăsa dus de val sau a (se) lăsa în voia valurilor, a lua (sau a duce) valul (pe cineva) = a (se) lăsa la voia întîmplării. A face val (sau valuri) = a) a face zarvă în jurul său (dorind să se remarce); b) a provoca intrigi, scandaluri. A fi pe val = a fi în culmea gloriei, a succesului. A fi în val (sau în valuri) = a fi într-o situație grea, dificilă, într-un impas. ♦ Exager. (determ. prin „de sînge”, „de lacrimi”) Cantitate mare. Îl văzură întins pe pămînt și vărsînd valuri de sînge (BARO.). 2 Fig. (înv., pop.) Încercare grea, cumpănă, necaz; dificultate; supărare. Îngenunchem rugîndu-te, Înalță-ne, ne mîntuie Din valul ce ne bîntuie (EMIN.). II Analog. Ceea ce poate fi comparat (ca formă sau ca mișcare, ca impetuozitate etc.) cu un val. 1 (predomină ideea de formă de relief proeminentă, de întindere ondulată) O pădure... îmbrăca pămîntul în valuri, spre zări nesfîrșite (SADOV.). 2 (predomină ideea de masă în mișcare ondulatorie) Valurile de iarbă... înviate de o spornică verdeață (ODOB.). 3 (predomină ideea de formă ondulată) Părul ei sînt valuri crețe (COȘB.). 4 (predomină ideea de masă de obiecte sau de mulțime de oameni în mișcare și succesiune) Asculta distrat, privind valurile de lume revărsate din casino (CE. PETR.). ♦ Grup de oameni, considerat în raport cronologic cu altele. Au urmat valuri de specialiști în științele exacte. 5 (predomină ideea de masă, de cantitate mare care se revarsă, se dezlănțuie, se râspîndește brusc) Peste sat albăstreau valuri de fum (REBR.). 6 Fig. (predomină ideea de ceva copleșitor) Ce mă apasă azi în cale, Nu-i valul gîndurilor mele (GOGA). 7 Fig. (predomină ideea de forță tinerească, impetuoasă) Valul revoluționar se suia necontenit (GHICA). ◊ Noul val = orientare, mișcare artistică de avangardă. ♦ Grupare de artiști tineri care reprezintă mișcarea de avangardă. ♦ Spec. Mișcare a unor tineri cineaști care militau pentru rolul prioritar al regizorului față de scenarist, pentru un cinematograf „de autor”, impunînd un nou ton, stil, tehnici noi. 8 (predomină ideea de reacție bruscă, intensă) Am simțit un val de căldură în piept (CA. PETR.). III Nume dat unor materiale flexibile ori unor obiecte din astfel de materiale înfășurate în formă de sul ori unor dispozitive, unelte etc. de formă cilindrică. 1 Cantitate de țesătură înfășurată pe un cilindru special (de lemn, de carton etc.). 2 (tipogr.) Piesă cilindrică de metal la presele de imprimat și de fâlțuit, servind pentru întinderea cernelii, pentru ghidarea fîșiilor de hîrtie etc. 3 (reg.) Tăvălug. 4 (pop.) Sul mobil de lemn sau de metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fîntînă. 5 Valul ștreangului = laț cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței. • pl. -uri. /<sl. veche валъ; cf. bg. вал, srb. val, fr. vague.

văl s.n. 1 Bucată de țesătură foarte fină (și transparentă), cu care femeile își acoperă capul (lăsînd capetele acesteia să atîrne pe spate sau în față), își ascund chipul sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui; voal. ◊ Vălul mayaei v. maya. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua, a-i cădea) cuiva vălul (sau un văl) (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să înțeleagă clar ceva, să judece limpede. A avea un văl pe ochi = a nu vedea adevărul, a nu înțelege realitatea. A ridica (sau a sfîșia) vălul = a da pe față ceva ascuns, tăinuit sau neștiut. A arunca un văl (sau vălul uitării) peste... (sau asupra...) ori a acoperi (ceva) cu vălul uitării, a se așterne vălul uitării peste... = a ascunde, a tăinui. A lua (sau a pune, a îmbrăca) vălul = (despre femei) a se călugări. ◊ Compus: (bot.) vălul -miresei = plantă erbacee anuală, din familia cariofilaceelor, cu tulpina mică, de obicei ramificată la bază și cu florile foarte mici, de culoare roz sau purpurie (Gypsophila muralis); săpunel. ◊ Fig. Acoperă cu un văl nepătruns viața mea cea trecută (MARC.). ♦ Țesătură ușoară și transparentă folosită la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte femeiești; voal. ♦ Bucată de țesătură foarte fină, adesea brodată, folosită pentru a proteja, a acoperi ceva (mai ales obiecte de cult). 2 Fig. Ceea ce acoperă ca un văl (reducînd vizibilitatea, claritatea). Noaptea neagră tot mai negru văl punea pe neagra vale (COȘB.). 3 Fig. Ceea ce servește pentru a ascunde, pentru a disimula o situație; aparență care ascunde realitatea. Am tras la o parte... vălul de rea credință, de fraudă și de corupțiune care acoperea afacerile (GAL.). 4 (anat.; și vălul palatului, vălul palatin) Porțiune musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare și care se termină cu omușorul • pl. -uri. /de la învăl(u)i, după lat vēlum, -i, fr. voile, it. velo, prin falsă apropiere etimologică.

VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.

VĂL, văluri, s. n. 1. Țesătură ușoară cu care femeile își acoperă capul, lăsînd-o să atîrne pe spate sau pe față. Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. Femeile sînt învelite cu mantile albe; pe cap poartă un văl alb și pe figură un alt văl închis, des. prin care văd fără să fie văzute. BOLINTINEANU, O. 289. ◊ Fig. Un văl ușor de aburi rătăcea în văi. GALACTION, O. I 101. De sus zăpada cădea într-un văl ușor. DUNĂREANU, CH. 76. ◊ Expr. A i se pune cuiva un văl pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (sau a-i cădea) cuiva un văl de pe ochi (sau de pe frunte) = a-și pierde (sau a-și recăpăta) seninătatea, vioiciunea; a înceta (sau a începe) să vadă, să înțeleagă, să judece limpede. Cînd Tudor intră în satul strămoșilor lui, la Șoimărești, parcă i se luă un văl de pe frunte. SADOVEANU, O. VII 59. În clipa următoare îi căzu vălul de pe ochi. REBREANU, R. II 203. ♦ Țesătură ușoară care acoperă și învăluie corpul; veșmînt larg, diafan. Văzui pieptul tău tînăr bătînd de turburare, Subt vălul ce sălta. ALEXANDRESCU, M. 121. 2. Fig. Tot ceea ce se întinde, coboară, se lasă peste ceva, acoperind, ascunzînd privirilor. Mănăstirea neagră, ca-ntr-un văl de tăcere și mîhnire, își ridica în cer. turnurile chiar lîngă noi. SADOVEANU, O. VII 229. Coboară-ți, iarnă albă, vălul magic. CAZIMIR, L. U. 38. Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și cîmpie c-un luciu văl îmbracă. EMINESCU, O. I 69. 3. (Anat.; în expr.) Vălul palatului = membrană care acoperă cerul gurii, prelungindu-se spre faringe și despărțind cavitatea nazală de cea bucală. – Pl. și: (neobișnuit) văle (ODOBESCU, S. I 385).

VĂL s.n. 1. Bucată de pânză fină și transparentă cu care-și acoperă femeile capul. 2. Șal, broboadă. ◊ A(-și) lua vălul = a se călugări. 3. Vălul palatului = membrana care desparte cavitatea bucală de cea nazală, acoperind cerul gurii și prelungindu-se până spre faringe. [Pl. -luri. / < lat. velum, cf. fr. voile, it. velo].

arată toate definițiile

Intrare: Vale
nume propriu (I3)
  • Vale
Intrare: vale
substantiv feminin (F121)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vale
  • valea
plural
  • văi
  • văile
genitiv-dativ singular
  • văi
  • văii
plural
  • văi
  • văilor
vocativ singular
plural
Intrare: vale (s.f.)
vale (s.f.)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: calea-valea (interj.)
calea-valea2 (interj.) interjecție
compus
  • calea-valea
Intrare: calea-valea (loc.adv.)
calea-valea1 (loc.adv.) locuțiune adverbială
compus
Surse flexiune: DOR
  • calea-valea
Intrare: piper-de-vale
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piper-de-vale
  • piperul-de-vale
plural
genitiv-dativ singular
  • piper-de-vale
  • piperului-de-vale
plural
vocativ singular
plural
Intrare: văl
văl1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văl
  • vălul
  • vălu‑
plural
  • văluri
  • vălurile
genitiv-dativ singular
  • văl
  • vălului
plural
  • văluri
  • vălurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văl
  • vălul
  • vălu‑
plural
  • văle
  • vălele
genitiv-dativ singular
  • văl
  • vălului
plural
  • văle
  • vălelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calea-valea (interj.)

etimologie:

piper-de-vale

etimologie:

vale

  • 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar.
    exemple
    • Văile tupilate întunecau priveliștea cu atîtea pete imense de umbră viorie. HOGAȘ, M. N. 132.
      surse: DLRLC
    • Noaptea umedă din văi Venea pe-ntunecate căi. COȘBUC, P. I 282.
      surse: DLRLC
    • Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună. CREANGĂ, P. 54.
      surse: DLRLC
    • Multe dealuri coborîră Pînă-n valea cea-nverzită De-un rîu limped răcorită. ALECSANDRI, P. P. 165.
      surse: DLRLC
    • figurat Eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, N. F. 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare.
      surse: DEX '98 DLRLC
      • diferențiere prin extensiune Regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare).
        surse: DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (termen) bisericesc Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Și-i spuseră că acea vale se numea valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8.
        surse: DLRLC
      • (Cu parafrazarea construcției) Din lumi astrale. Magia înfășurătoare Coprinde în a ei splendoare A plîngerilor vale. MACEDONSKI, O. I 27.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • În cîteva foi răzlețe... găsim rîndurile de mai la vale. CARAGIALE, O. III 197.
        surse: DLRLC
      • O voi primi bucuros ca un pas înainte, dar tot tinzînd mai la vale. GHICA, A. 571.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială La vale = la coborâș; în jos; în josul apei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Tata a luat-o la vale. PAS, Z. I 240.
        surse: DLRLC
      • Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou... pe care-l trăgea cu mînele singur la vale. CREANGĂ, P. 40.
        surse: DLRLC
      • Pe-un picior de plai. Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1.
        surse: DLRLC
      • Mă uitai pe Olt la vale, Văzui mîndra pe cărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 242.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se opriră de vale, lîngă rîul înghețat și șezură pe o salcie trîntită. GALACTION, O. I 415.
        surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune adverbială Mai de vale sau de vale de... = mai încolo, mai departe (în sensul coborârii).
      exemple
      • Fetele nălbesc pînza, mai de vale, între sălcii. VLAHUȚĂ, R. P. 65.
        surse: DLRLC
      • Curtea banului Ghica începea din capătul despre apus al podului gîrlei, de vale de Zlătari. GHICA, la CADE.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie familiar A-și lua valea = a fugi (de undeva); a-și lua câmpii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fugi pleca attach_file un exemplu
      exemple
      • Îmi iau valea, să știi! PAS, L. 1 199.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A da la deal, la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.8. expresie Greu la deal și greu la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Ce mai la deal, la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.10. expresie Ce mai la deal, la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.11. expresie A lua (pe cineva) la vale.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.13. expresie Mai la vale = mai ieftin.
      exemple
      • Mai la vale s-o scoață de loc nu pot. PANN, P. V. II 62.
        surse: DLRLC
    • 1.14. (În corelație cu munte, exprimând ideea «din toate direcțiile», «în toate părțile»).
      exemple
      • Astăzi, are să s-adune tot poporul de prin munți și de prin văi, ca să meargă sus, la Cetatea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 8.
        surse: DLRLC
      • Și din munte, și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». ALECSANDRI. P. I 109.
        surse: DLRLC
      • (Cu schimbarea construcției) A miroase-a flori mărunte, De pe vale, de la munte! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36.
        surse: DLRLC
    • 1.15. familiar articulat (Cu valoare de interjecție) Pleacă! plecați (imediat)!
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. regional Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Eu, Pinteo, de-oi cînta... văi adînci s-or turbura. BIBICESCU, P. P. 318.
      surse: DLRLC
    • Frunzuliță, iacă, iacă, dealu-i gol și valea-i sacă. HODOȘ, P. P. 80.
      surse: DLRLC
    • Că nu curge ceea vale, Să mă pot spăla de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 217.
      surse: DLRLC
    • În comparații și metafore:
      exemple
      • Se tăiară de curgea sîngele vale. RETEGANUL, P. V 31.
        surse: DLRLC
      • Și m-a mușcat foarte tare, Că mergea sîngele vale. MARIAN, S. 77.
        surse: DLRLC
      • Curg lacrimi părău și vale. HODOȘ, P. P. 229.
        surse: DLRLC

etimologie:

văl

  • 1. adesea figurat Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui.
    surse: DEX '09 DLRLC DN NODEX sinonime: voal attach_file 5 exemple
    exemple
    • Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75.
      surse: DLRLC
    • Femeile sînt învelite cu mantile albe; pe cap poartă un văl alb și pe figură un alt văl închis, des. prin care văd fără să fie văzute. BOLINTINEANU, O. 289.
      surse: DLRLC
    • figurat Un văl ușor de aburi rătăcea în văi. GALACTION, O. I 101.
      surse: DLRLC
    • figurat De sus zăpada cădea într-un văl ușor. DUNĂREANU, CH. 76.
      surse: DLRLC
    • Văzui pieptul tău tînăr bătînd de turburare, Subt vălul ce sălta. ALEXANDRESCU, M. 121.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cînd Tudor intră în satul strămoșilor lui, la Șoimărești, parcă i se luă un văl de pe frunte. SADOVEANU, O. VII 59.
        surse: DLRLC
      • În clipa următoare îi căzu vălul de pe ochi. REBREANU, R. II 203.
        surse: DLRLC
  • surse: DN
    • 2.1. expresie A(-și) lua vălul = a se călugări.
      surse: DN
  • 3. figurat Tot ceea ce se întinde, coboară, se lasă peste ceva, acoperind, ascunzând privirilor.
    exemple
    • Mănăstirea neagră, ca-ntr-un văl de tăcere și mîhnire, își ridica în cer turnurile chiar lîngă noi. SADOVEANU, O. VII 229.
      surse: DLRLC
    • Coboară-ți, iarnă albă, vălul magic. CAZIMIR, L. U. 38.
      surse: DLRLC
    • Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și cîmpie c-un luciu văl îmbracă. EMINESCU, O. I 69.
      surse: DLRLC
  • 4. anatomie (în) sintagmă Vălul palatului (sau palatin) = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: