6 intrări

57 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

VÁLE, văi, s. f. 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar. ◊ (Bis.) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul. Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.

VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare; regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare). ◊ (În limbajul biblic) Valea plângerii (sau a lacrimilor) = pământul (considerat ca loc al suferințelor și al durerii). ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. ◊ Loc. adv. La vale = la coborâș; în jos; în josul apei. De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii). ◊ Expr. (Fam.) A-și lua valea = a pleca, a fugi (de undeva). ♦ (Fam.; cu valoare de interj.; art.) Pleacă! plecați (imediat)! 2. (Reg.) Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. – Lat. vallis.

VÁLE, văi, s. f. 1. Depresiune, adîncitură alungită, străbătută permanent sau vremelnic de o apă curgătoare; p. ext. regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur și udată de o apă curgătoare. Văile tupilate întunecau priveliștea cu atîtea pete imense de umbră viorie. HOGAȘ, M. N. 132. Noaptea umedă din văi Venea pe-ntunecate căi. COȘBUC, P. I 282. Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună. CREANGĂ, P. 54. Multe dealuri coborîră Pînă-n valea cea-nverzită De-un rîu limped răcorită. ALECSANDRI, P. P. 165. ◊ Loc. adv. La vale = la coborîș; în jos. Tata a luat-o la vale. PAS, Z. I 240. Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou... pe care-l trăgea cu minele singur la vale. CREANGĂ, P. 40. Pe-un picior de plai. Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1; în josul apei. Mă uitai pe Olt la vale, Văzui mîndra pe cărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 242. De vale = (în) jos, la capătul coborîșului, acolo unde începe valea. Se opriră de vale, lîngă rîul înghețat și șezură pe o salcie trînlită. GALACTION, O. I 415. Mai de vale sau de vale de... = mai încolo, mai departe (în sensul coborîrii). Fetele nălbesc pînza, mai de vale, între sălcii. VLAHUȚĂ, R. P. 65. Curtea banului Ghica începea din capătul despre apus al podului gîrlei, de vale de Zlătari. GHICA, la CADE. ◊ Loc. adj. și adv. (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare. În cîteva foi răzlețe... găsim rîndurile de mai la vale. CARAGIALE, O. III 197. O voi primi bucuros ca un pas înainte, dar tot iinzînd mai la vale. GHICA, A. 571. ◊ Expr. A da la deal, la vale v. da3 (II 4). Greu la deal și greu la vale v. greu3 (III 2). Ce mai la deal, la vale v. deal (1). A lua (pe cineva) la vale v. lua (V). Calea-valea v. cale (I 1). A-și lua valea = a pleca, a fugi de undeva; a-și lua cîmpii. Îmi iau valea, să știi! PAS, L. 1 199. (În limbaj biblic) Valea plîngerii (sau a lacrimilor) = pămîntul (considerat ca loc de suferință în timpul vieții pămîntești). Și-i spuseră că acea vale se numea valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8. (Cu parafrazarea construcției) Din lumi astrale. Magia înfășurătoare Coprinde în a ei splendoare A plîngerilor vale. MACEDONSKI, O. I 27. Mai la vale = mai ieftin. Mai la vale s-o scoață de loc nu pot. PANN, P. V. II 62. ◊ (În corelație cu munte, exprimînd ideea «din toate direcțiile», «în toate părțile»). Astăzi, are să s-adune tot poporul de prin munți și de prin văi, ca să meargă sus, la Cetatea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 8. Și din munte, și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». id. P. I 109. (Cu schimbarea construcției) A miroase-a flori mărunte, De pe vale, de la munte! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. ◊ Fig. Eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, N. F. 30. Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos. EMINESCU, O. I 132. 2. Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare. Eu, Pinteo, de-oi cînta... văi adînci s-or turbura. BIBICESCU, P. P. 318. Frunzuliță, iacă, iacă, dealu-i gol și valea-i sacă. HODOȘ, P. P. 80. Că nu curge ceea vale, Să mă pot spăla de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 217. ◊ (În comparații și metafore) Se tăiară de curgea sîngele vale. RETEGANUL, P. V 31. Și m-a mușcat foarte tare, Că mergea sîngele vale. MARIAN, S. 77. Curg lacrimi părău și vale. HODOȘ, P. P. 229.

vále s. f., art. válea, g.-d. art. văíi; pl. văi

VÁLE s. v. albie, curs, matcă, vad.

VÁLE s. 1. (GEOGR.) (prin nord-estul Olt.) sască, (înv.) zăpodie. (O ~ largă între munți.) 2. v. bazin. 3. (GEOL., GEOGR.) vale glaciară = trog.

vále (vắi), s. f.1. Depresiune. – 2. Luncă, bazin. – 3. Rîu, curent. – 4. Partea de jos. – Mr. vale, megl. vali, istr. vǫle. Lat. vallis (Pușcariu 1854; REW 9134), cf. it., sp., port. valle, fr. val, cat. vall.Der. devale, adv. (în jos, în partea joasă a unei văi sau a unei regiuni muntoase), cf. fr. dévaler, cat. devall; văios, adj. (plin de văi și rîpe); văiugă, s. f. (Mold. vale); vălcea (var. vîlcea, vîlcel), s. f. (vale mică; pîrîu), cu suf. dim. -cea (Pușcariu 1853; Iordan, Dift., 59 și Candrea, din lat. vallĭcĕlla); vălean, s. m. (locuitor al unei regiuni joase). – Din rom. provin bg. válog (Capidan, Raporturile, 234), sb. vala.

vale f. 1. spațiu între doi munți; la vale, coborând muntele în jos, mai departe: ce mai la deal la vale? pentru ce atâta zăbavă sau șovăire? 3. fig. valea lacrimilor, pământul, în raport cu cerul. [Lat. VALLIS]. V. calea-valea.

vále f., pl. văĭ (lat. vallis, it. sp. pg. valle, pv. fr. val). Mare adîncătură între munțĭ orĭ între dealurĭ: văile Carpaților, valea Dunăriĭ. Pripor, scoborîș: încet cu calu, c’aicĭ e vale. Vale a lacrămilor, a plîngeriĭ, regiune a nenorociriĭ față de alta maĭ fericită (de ex., față de paradis). La vale, în scoborîre (pe un drum de uscat orĭ pe un rîŭ): e ușor de mers la vale, plutele merg pe Siret la vale pînă la Galațĭ. Maĭ jos de: Galațiĭ sînt la vale de Brăila. De vale, V. devale. Calea-valea, așa maĭ merge, se poate, e admisibil: să mă duc călare, calea valea. Dar pe jos, e greŭ! Ce maĭ la deal, la vale? ce să maĭ perdem timpu, ce să maĭ vorbim în zadar: Ce maĭ la deal la vale: pune masa!Greŭ la deal, răŭ la vale, e greŭ și așa, și așa. A lua la vale (după un vechĭ obiceĭ de a duce pe cineva la rîŭ și a-l muĭa în apă), a lua de sus, a lua în rîs, a considera inferior: nu te lăsa să te ĭa la vale!

VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.

VĂL, văluri, s. n. 1. (Adesea fig.) Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva. 2. (Anat.; în sintagma) Vălul palatului = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul. 3. (Bot.; în compusul) Vălul-miresei = plantă erbacee anuală, mică, cu flori lineare (Gypsophila muralis). – Din lat. velum. Cf. fr. voile.

VĂL, văluri, s. n. 1. Țesătură ușoară cu care femeile își acoperă capul, lăsînd-o să atîrne pe spate sau pe față. Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75. Femeile sînt învelite cu mantile albe; pe cap poartă un văl alb și pe figură un alt văl închis, des. prin care văd fără să fie văzute. BOLINTINEANU, O. 289. ◊ Fig. Un văl ușor de aburi rătăcea în văi. GALACTION, O. I 101. De sus zăpada cădea într-un văl ușor. DUNĂREANU, CH. 76. ◊ Expr. A i se pune cuiva un văl pe ochi (sau pe frunte) sau a i se lua (sau a-i cădea) cuiva un văl de pe ochi (sau de pe frunte) = a-și pierde (sau a-și recăpăta) seninătatea, vioiciunea; a înceta (sau a începe) să vadă, să înțeleagă, să judece limpede. Cînd Tudor intră în satul strămoșilor lui, la Șoimărești, parcă i se luă un văl de pe frunte. SADOVEANU, O. VII 59. În clipa următoare îi căzu vălul de pe ochi. REBREANU, R. II 203. ♦ Țesătură ușoară care acoperă și învăluie corpul; veșmînt larg, diafan. Văzui pieptul tău tînăr bătînd de turburare, Subt vălul ce sălta. ALEXANDRESCU, M. 121. 2. Fig. Tot ceea ce se întinde, coboară, se lasă peste ceva, acoperind, ascunzînd privirilor. Mănăstirea neagră, ca-ntr-un văl de tăcere și mîhnire, își ridica în cer. turnurile chiar lîngă noi. SADOVEANU, O. VII 229. Coboară-ți, iarnă albă, vălul magic. CAZIMIR, L. U. 38. Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și cîmpie c-un luciu văl îmbracă. EMINESCU, O. I 69. 3. (Anat.; în expr.) Vălul palatului = membrană care acoperă cerul gurii, prelungindu-se spre faringe și despărțind cavitatea nazală de cea bucală. – Pl. și: (neobișnuit) văle (ODOBESCU, S. I 385).

CALEA-VÁLEA interj. v. fie.

PIPER-DE-VÁLE s. v. dintele-dracului.

VĂL s. 1. v. voal. 2. (ANAT.) văl palatin = palat moale, vălul palatului; vălul palatului v. văl palatin.

VĂL s.n. 1. Bucată de pânză fină și transparentă cu care-și acoperă femeile capul. 2. Șal, broboadă. ◊ A(-și) lua vălul = a se călugări. 3. Vălul palatului = membrana care desparte cavitatea bucală de cea nazală, acoperind cerul gurii și prelungindu-se până spre faringe. [Pl. -luri. / < lat. velum, cf. fr. voile, it. velo].

VĂL s. n. 1. bucată de pânză fină și transparentă cu care-și acoperă femeile capul. 2. șal, broboadă. ♦ a(-și) lua ŭl = a se călugări. 3. ŭl palatului = membrana care desparte cavitatea bucală de cea nazală, acoperind cerul gurii. (< lat. velum)

arată toate definițiile

Intrare: vale
substantiv feminin (F121)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vale
  • valea
plural
  • văi
  • văile
genitiv-dativ singular
  • văi
  • văii
plural
  • văi
  • văilor
vocativ singular
plural
Intrare: Vale
nume propriu (I3)
  • Vale
Intrare: calea-valea (interj.)
calea-valea2 (interj.) interjecție
compus
  • calea-valea
Intrare: calea-valea (loc.adv.)
calea-valea1 (loc.adv.) locuțiune adverbială
compus
Surse flexiune: DOR
  • calea-valea
Intrare: piper-de-vale
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piper-de-vale
  • piperul-de-vale
plural
genitiv-dativ singular
  • piper-de-vale
  • piperului-de-vale
plural
vocativ singular
plural
Intrare: văl
văl1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văl
  • vălul
  • vălu‑
plural
  • văluri
  • vălurile
genitiv-dativ singular
  • văl
  • vălului
plural
  • văluri
  • vălurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văl
  • vălul
  • vălu‑
plural
  • văle
  • vălele
genitiv-dativ singular
  • văl
  • vălului
plural
  • văle
  • vălelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calea-valea (interj.)

etimologie:

piper-de-vale

etimologie:

vale

  • 1. Formă negativă de relief, formată prin acțiunea unei ape curgătoare sau a unui ghețar.
    surse: DEX '09 antonime: deal diminutive: văișoară vălicică 6 exemple
    exemple
    • Văile tupilate întunecau priveliștea cu atîtea pete imense de umbră viorie. HOGAȘ, M. N. 132.
      surse: DLRLC
    • Noaptea umedă din văi Venea pe-ntunecate căi. COȘBUC, P. I 282.
      surse: DLRLC
    • Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună. CREANGĂ, P. 54.
      surse: DLRLC
    • Multe dealuri coborîră Pînă-n valea cea-nverzită De-un rîu limped răcorită. ALECSANDRI, P. P. 165.
      surse: DLRLC
    • figurat Eu n-oi mai fi în valea vieții. SADOVEANU, N. F. 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Depresiune, adâncitură de teren alungită, străbătută (permanent sau vremelnic) de o apă curgătoare.
      surse: DEX '98 DLRLC
      • diferențiere prin extensiune Regiune de șes situată sub nivelul ținuturilor din jur (și udată de o apă curgătoare).
        surse: DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (termen) bisericesc Valea plângerii (sau a lacrimilor) = Pământul considerat ca loc al suferințelor și al durerii, în raport cu cerul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Și-i spuseră că acea vale se numea valea plîngerii. ISPIRESCU, L. 8.
        surse: DLRLC
      • (Cu parafrazarea construcției) Din lumi astrale. Magia înfășurătoare Coprinde în a ei splendoare A plîngerilor vale. MACEDONSKI, O. I 27.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială (De) mai la vale = (de) mai departe, care urmează, în continuare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În cîteva foi răzlețe... găsim rîndurile de mai la vale. CARAGIALE, O. III 197.
        surse: DLRLC
      • O voi primi bucuros ca un pas înainte, dar tot tinzînd mai la vale. GHICA, A. 571.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială La vale = la coborâș; în jos; în josul apei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Tata a luat-o la vale. PAS, Z. I 240.
        surse: DLRLC
      • Alt om venea dinspre tîrg cu un car nou... pe care-l trăgea cu mînele singur la vale. CREANGĂ, P. 40.
        surse: DLRLC
      • Pe-un picior de plai. Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale, Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1.
        surse: DLRLC
      • Mă uitai pe Olt la vale, Văzui mîndra pe cărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 242.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială De vale = la capătul coborâșului, acolo unde începe valea; mai departe (în sensul coborârii).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se opriră de vale, lîngă rîul înghețat și șezură pe o salcie trîntită. GALACTION, O. I 415.
        surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune adverbială Mai de vale sau de vale de... = mai încolo, mai departe (în sensul coborârii).
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Fetele nălbesc pînza, mai de vale, între sălcii. VLAHUȚĂ, R. P. 65.
        surse: DLRLC
      • Curtea banului Ghica începea din capătul despre apus al podului gîrlei, de vale de Zlătari. GHICA, la CADE.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie familiar A-și lua valea = a fugi (de undeva); a-și lua câmpii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fugi pleca un exemplu
      exemple
      • Îmi iau valea, să știi! PAS, L. 1 199.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A da (21.1.) la deal, la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.8. expresie Greu (8.5.) la deal și greu la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Ce mai la deal (6.), la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.10. expresie Ce mai la deal (7.), la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.11. expresie A lua (62.) (pe cineva) la vale.
      surse: DLRLC
    • 1.12. expresie Calea (6.)-valea.
      surse: DLRLC
    • 1.13. expresie Mai la vale = mai ieftin.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mai la vale s-o scoață de loc nu pot. PANN, P. V. II 62.
        surse: DLRLC
    • 1.14. (În corelație cu munte, exprimând ideea «din toate direcțiile», «în toate părțile»).
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Astăzi, are să s-adune tot poporul de prin munți și de prin văi, ca să meargă sus, la Cetatea Neamțului. ALECSANDRI, T. II 8.
        surse: DLRLC
      • Și din munte, și din vale Zvon de glasuri cuvînta: «Să trăiești, măria-ta!». ALECSANDRI. P. I 109.
        surse: DLRLC
      • (Cu schimbarea construcției) A miroase-a flori mărunte, De pe vale, de la munte! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36.
        surse: DLRLC
    • 1.15. familiar articulat (Cu valoare de interjecție) Pleacă! plecați (imediat)!
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. regional Apă curgătoare; albia unei ape curgătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Eu, Pinteo, de-oi cînta... văi adînci s-or turbura. BIBICESCU, P. P. 318.
      surse: DLRLC
    • Frunzuliță, iacă, iacă, dealu-i gol și valea-i sacă. HODOȘ, P. P. 80.
      surse: DLRLC
    • Că nu curge ceea vale, Să mă pot spăla de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 217.
      surse: DLRLC
    • În comparații și metafore:
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Se tăiară de curgea sîngele vale. RETEGANUL, P. V 31.
        surse: DLRLC
      • Și m-a mușcat foarte tare, Că mergea sîngele vale. MARIAN, S. 77.
        surse: DLRLC
      • Curg lacrimi părău și vale. HODOȘ, P. P. 229.
        surse: DLRLC

etimologie:

văl

  • 1. adesea figurat Bucată de țesătură fină, de obicei transparentă, pe care și-o pun femeile pe cap sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui.
    surse: DEX '09 DLRLC DN NODEX sinonime: voal 5 exemple
    exemple
    • Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. EMINESCU, O. I 75.
      surse: DLRLC
    • Femeile sînt învelite cu mantile albe; pe cap poartă un văl alb și pe figură un alt văl închis, des. prin care văd fără să fie văzute. BOLINTINEANU, O. 289.
      surse: DLRLC
    • figurat Un văl ușor de aburi rătăcea în văi. GALACTION, O. I 101.
      surse: DLRLC
    • figurat De sus zăpada cădea într-un văl ușor. DUNĂREANU, CH. 76.
      surse: DLRLC
    • Văzui pieptul tău tînăr bătînd de turburare, Subt vălul ce sălta. ALEXANDRESCU, M. 121.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A i se pune (sau a i se lua cuiva) un văl (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să vadă, să judece limpede, să înțeleagă ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Cînd Tudor intră în satul strămoșilor lui, la Șoimărești, parcă i se luă un văl de pe frunte. SADOVEANU, O. VII 59.
        surse: DLRLC
      • În clipa următoare îi căzu vălul de pe ochi. REBREANU, R. II 203.
        surse: DLRLC
  • surse: DN
    • 2.1. expresie A(-și) lua vălul = a se călugări.
      surse: DN
  • 3. figurat Tot ceea ce se întinde, coboară, se lasă peste ceva, acoperind, ascunzând privirilor.
    surse: DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Mănăstirea neagră, ca-ntr-un văl de tăcere și mîhnire, își ridica în cer turnurile chiar lîngă noi. SADOVEANU, O. VII 229.
      surse: DLRLC
    • Coboară-ți, iarnă albă, vălul magic. CAZIMIR, L. U. 38.
      surse: DLRLC
    • Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă, Ce sate și cîmpie c-un luciu văl îmbracă. EMINESCU, O. I 69.
      surse: DLRLC
  • 4. anatomie (în) sintagmă Vălul palatului (sau palatin) = porțiunea musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur) și care se termină cu omușorul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: