2 intrări

14 definiții

VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino.

VACCÍN, vaccinuri, s. n. 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om sau unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ. 2. Administrare a unui vaccin (1); vaccinare. 3. (Concr.) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1). – Din fr. vaccin, lat. vaccinus. Cf. it. vaccino.

VACCÍN, vaccinuri, s. n. Preparat folosit la inoculări cu caracter preventiv sau curativ, împotriva unor boli infecțioase. S-au preparat vaccinuri pentru prevenirea bolilor și seruri pentru a le vindeca. MARINESCU, P. A. 74. Împotriva mușcăturilor de lup, se întrebuințează peste tot un tratament mai intensiv, injectînd cantități mult mai mari de vaccin. BABEȘ, O. A. I 125. ◊ Expr. A(-și) face un vaccin = a (se) vaccina. ♦ (Concretizat) Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma unei vaccinări. – Variantă: (învechit și regional) vacțínă (PISCUPESCU, O. 236) s. f.

vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri

VACCÍN s.n. Preparat biologic care conține anumiți viruși atenuați și care este inoculat unui individ în scop preventiv sau curativ împotriva unei boli infecțioase sau virulente. ♦ Urmă lăsată pe corp de o vaccinare. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vaccin, cf. lat. vaccinus].

VACCÍN1 s. n. preparat biologic din microbi sau toxine atenuate, care este inoculat în organism în scopul obținerii imunității. ◊ urmă lăsată pe corp de o vaccinare. (< fr. vaccin, lat. vaccinus)

vaccin n. altoiu, virus dela ugerul vacilor ce are proprietatea de a feri de vărsat: vaccinul a fost descoperit în 1796 de medicul englez Jenner.

*vaccín n., pl. urĭ (d. lat. vaccinus, de vacă, luat ca subst. subînț. virus). Substanța care ți se inoculează ca să te imunizeze contra uneĭ boale: Pasteur a descoperit vaccinu contra turbăriĭ. Un ser care provine de la o pustulă care se dezvoltă pe ugeru uneĭ vacĭ bolnave de vărsat și care, inoculat, te apără de vărsat. – Descoperitoru vaccinuluĭ, medicu Englez Jenner, care, în 1786, după doŭă-zecĭ de anĭ de observațiune, o dădu lumiĭ. P. această binefacere, parlamentu l-a răsplătit cu 500,000 de francĭ. Mulțĭ aŭ combătut vaccina la început, ĭar azĭ toată lumea a adoptat-o.

VACȚÍNĂ s. f. v. vaccin.

VACCINO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vaccin”, „de vaccin”. [Var. vaccin-. / < fr. vaccino-, cf. lat. vaccinus – de la vacă].

VACCIN2(O)- elem. „vaccin, vaccinare”. (< fr. vaccin/o/-, cf. lat. vaccinus)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

vaccín (preparat medical) s. n., pl. vaccínuri

Intrare: vaccin (pref.)
vaccin3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • vaccin
Intrare: vaccin (s.n.)
vaccin1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vaccin
  • vaccinul
  • vaccinu‑
plural
  • vaccinuri
  • vaccinurile
genitiv-dativ singular
  • vaccin
  • vaccinului
plural
  • vaccinuri
  • vaccinurilor
vocativ singular
plural
vaccin2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vaccin
  • vaccinul
  • vaccinu‑
plural
  • vaccine
  • vaccinele
genitiv-dativ singular
  • vaccin
  • vaccinului
plural
  • vaccine
  • vaccinelor
vocativ singular
plural
vacțină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacți
  • vacțina
plural
  • vacține
  • vacținele
genitiv-dativ singular
  • vacține
  • vacținei
plural
  • vacține
  • vacținelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vaccin (s.n.) vacțină

  • 1. Produs biologic preparat din germeni patogeni sau din secreții microbiene, care se administrează prin injecții sau pe cale bucală unui om ori unui animal în scop preventiv (pentru a căpăta imunitate împotriva bolilor infecțioase) sau curativ.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • S-au preparat vaccinuri pentru prevenirea bolilor și seruri pentru a le vindeca. MARINESCU, P. A. 74.
      surse: DLRLC
    • Împotriva mușcăturilor de lup, se întrebuințează peste tot un tratament mai intensiv, injectînd cantități mult mai mari de vaccin. BABEȘ, O. A. I 125.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A(-și) face un vaccin = a (se) vaccina.
      surse: DLRLC
  • 2. Administrare a unui vaccin (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vaccinare
  • 3. concretizat Urmă, semn, cicatrice rămasă pe corp în urma administrării unui vaccin (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: