veac vac

  • 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completarea unei sute).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX substantiv neutru sinonime: secol 3 exemple
    exemple
    • Victor Hugo a creat singur, dominînd un veac de poezie, instrumentul cel mai perfect al poeziei moderne franceze. SADOVEANU, E. 225.
      surse: DLRLC
    • Ozana... în care se oglindește cu mîhnire Cetatea Neamțului de atîtea veacuri! CREANGĂ, A. 117.
      surse: DLRLC
    • Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri. EMINESCU, O. I 110.
      surse: DLRLC
  • 2. Interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare.
    surse: DEX '09 DLRLC substantiv neutru 3 exemple
    exemple
    • Nu te-am mai întîlnit de-un veac. REBREANU, R. I 41.
      surse: DLRLC
    • Basmele acelea cu veacul au pierit. ALEXANDRESCU, P. 25.
      surse: DLRLC
    • M-ai trimis cu gîndu-n veacul bătrînesc. PANN, P. V. II 161.
    • 2.1. Veacul de mijloc = Evul Mediu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Parcă sîntem în veacul de mijloc, așa sînt păzite femeile. CAMIL, O. II 54.
        surse: DLRLC
      • Clasicismul antic și romantismul din veacul de mijloc. GHEREA, ST. CR. II 106.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieții materiale și culturale; epocă de aur.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Vă citează toți nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii. EMINESCU, O. I 149.
        surse: DLRLC
      • În acest al nostru veac de aur, aurul e boier mare. NEGRUZZI, S. I 72.
        surse: DLRLC
      • Din zilele trecute, din vechea fericire, Din veacul meu de aur, din sfîntul lui amor Idei au rămas numai. ALEXANDRESCU, P. 29.
        surse: DLRLC
    • 2.3. Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moși-strămoși.
      exemple
      • Eminescu a îmbogățit limba și a legat poezia cultă de producțiile din veac ale cîntăreților anonimi ai neamului. SADOVEANU, E. 75.
        surse: DLRLC
      • Dă-mi tot amarul, toată truda Atîtor patimi fără leacuri, Dă-mi viforul în care urlă Și gem robiile de veacuri. GOGA, P. 7.
        surse: DLRLC
      • Ce crîng întunecat! Parcă nici un om pe-aicea de cu veacuri n-a călcat. DAVILA, V. V. 24.
        surse: DLRLC
    • 2.4. A fi în veac cu ceva = a se potrivi, a concorda, a se armoniza cu ceva.
      exemple
      • [Țăranii] nu erau în veac cu civilizația parfumată a boieroaicelor și cu fracurile și discursurile franțuzești ale boierilor. CAMIL PETRESCU, O. II 539.
        surse: DLRLC
    • 2.5. (În concepțiile religioase) Veacul de apoi = lumea de apoi, Vezi lume.
      surse: DLRLC expresie rar
    • 2.6. Mers al vremii, stare meteorologică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC regional un exemplu
      exemple
      • Se anunță ploaie și veac rău.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. (În forma veci) eternitate veșnicie
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC substantiv masculin (la) plural 2 exemple
    exemple
    • Așa fel zi și noapte de veacuri el stă orb. EMINESCU, O. I 93.
      surse: DLRLC
    • Izvorăsc din veacuri stele, una cîte una, Și din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna. EMINESCU. O. I 148.
      surse: DLRLC
    • 3.1. De veci = etern, veșnic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC locuțiune adjectivală 3 exemple
      exemple
      • Cu mare alai și jale fu pus la odihna de veci. ISPIRESCU, L. 253.
        surse: DLRLC
      • De-acum dormiți, dormire-ați somnul cel de veci. CREANGĂ, P. 251.
        surse: DLRLC
      • Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi. EMINESCU, O. I 179.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Cât veacul, în veci, în veci de veci sau (în) veac de veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC locuțiune adverbială 3 exemple
      exemple
      • N-am să-l văd cît veacul. COȘBUC, P. I 64.
        surse: DLRLC
      • În veci îl voi iubi și-n veci Va rămînea departe. EMINESCU, O. I 175.
        surse: DLRLC
      • D-al de astea nu mă orbesc pe mine în veac de vecie. GORJAN, H. IV 20.
        surse: DLRLC
    • 3.3. Pe veci = pentru totdeauna.
      exemple
      • Pe veci periră-n noaptea mărețului mormînt. EMINESCU, O. I 98.
        surse: DLRLC
  • 4. Zile.
    exemple
    • Numărate sînt zilele tale și scurt îți e veacul. MURNU, I. 15.
      surse: DLRLC
    • Iar de vrei tu să mor eu, Mai lungește veacul meu Să mă-mpac cu dumnezeu. ALECSANDRI, P. P. 90.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Un veac de om = foarte mult timp.
      surse: DLRLC expresie 2 exemple
      exemple
      • Că doar nu era să trăiască un veac de om. CREANGĂ, P. 193.
        surse: DLRLC
      • De un veac de om umblăm lela pe fața pămîntului, fără a-i da de capăt. ALECSANDRI, T. I 425.
        surse: DLRLC
    • 4.2. A-și face (sau a-și duce, a-și trece, a-și petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC expresie 3 exemple
      exemple
      • A rămas să-și facă veacul în oștire, pînă o îmbătrîni. STANCU, D. 308.
        surse: DLRLC
      • De astea-mi ești d-ta? Aici îți faci d-ta veacul? La gară, ai? SEBASTIAN, T. 207.
        surse: DLRLC
      • Și mi-și petrecu veacul cu amar și cu ocară acolo. ISPIRESCU, U. 73.
        surse: DLRLC

etimologie:

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

VÉCE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii în unele orașe rusești în sec. X-XV. 2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din sb. veće.

VÉCE, veci, s. f. 1. Organ suprem al puterii în unele orașe rusești în sec. X-XV. 2. Nume dat mai multor organe reprezentative ale puterii de stat din fosta Iugoslavie. – Din scr. veće.

véce s. f., g.-d. art. vécii; pl. veci

véce s. f., g.-d. art. vécii; pl. veci

SOMNUL DE VÉCI s. v. moarte.

VEÁCĂ s. v. bată, betelie, văcălie, veșcă.

VEACUL DE MÍJLOC s. v. evul mediu.

veác (-curi), s. n.1. Timp, perioadă, epocă. – 2. Existență, viață. – 3. Eternitate. – 4. Secol, perioadă de o sută de ani. – 5. Lume, societate. Var. vac, pl. 3. veci. Megl. veac. Sl. vĕkŭ (Cihac, II, 452; Conev 79), cf. bg., rus. vékŭ.Der. vecie, s. f. (eternitate); vecinic (var. veșnic), adj. (etern; adv., etern), din sl. vĕčinŭ cu suf. -nic; (în)vecinici, vb. (a eterniza), înv.; vecinicie (var. veșnicie), s. f. (eternitate); văcui (var. vecui), vb. (a viețui, a trăi; înv., a trăi veșnic, a fi nemuritor).

veácă (véci), s. f.1. Cerc, inel de lemn, mai ales la roata morii sau la sită. – 2. Cingătoare. – 3. Bordură, chenar, margine. – 4. Formă, tipar. Sl. (rus.) vĕko „vas din scoarță” (Candrea). În Olt. și Trans.Der. veșcă, s. f. (cerc, inel), din sl. vĕčko (Cihac, II, 454; Tiktin), cf. pol. wiecko, mag. véska „ladă”; văcălie (var. vășcălie), s. f. (cerc, cingătoare; margine; ciuperci, Fomes pinicola, Trametes suaveolens, Polyporus betulinus), de la veacă cu suf. -lie, și var. contaminată cu veșcă. Bășcălie, s. f. (glumă de prost gust) ar putea fi același cuvînt. – Din rom. provine rut. vakelija, vekelija „iască”.

vac n. V. veac: spun bătrânii de când vacul PANN; trăiră vac de om nesupărați ISP.

veac m. și n. (pl. veci și veacuri) f. 1. eternitate: de veci, în vecii vecilor; 2. secol: descoperirile veacurilor; 3. epocă istorică: veacul de mijloc; 4. vieață de om; acolo își petrece veacul. [Siav. VĬEKŬ, eternitate].

veac (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. vĭekŭ. V. veșnic). Secul [!]: sîntem în veacu al doŭăzecelea. Ev: veacu de mijloc. M. pl. vecĭ în locuțiunĭ: de vecĭ, veșnic, perpetuŭ, ohabnic: moșie de vecĭ, șĭ-a luat pămînt de vecĭ la cimitir (V. uric); pe vecĭ, pe vecie, pe tot-de-a-una: să rămîĭe așa pe vecĭ; în veciĭ vecilor, pe vecie: Acum și pururea și în veciĭ vecilor. Amin ! – Și vac, pl. urĭ, timp, vĭață: bețivu-șĭ face vacu la cîrcĭumă. Timp, atmosferă: din ceas în ceas se schimbă vacu (ChN. I, 139).

véșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ, și (Trans. și) vécă și veacă, pl. vecĭ (vsl. vĭeko, pleoapă, capac; rus. vĭeko, coșuleț, pleoapă, dim. vĭečko, coșuleț, de unde și ung. véska, oboroc). Văcălie. Tiparu în care se pune cașu. A fi trecut și pin [!] cĭur, și pin veșcă (și pin sită, și pin cĭur saŭ și pin cĭur, și pin dîrmon), a fi trecut pin toate relele, a avea experiența vițiilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VEAC s. secol, (înv.) sútă. (În cursul ~ al XVI-lea.)

veac s. v. EXISTENȚĂ. TIMP. TRAI. VIAȚĂ. VREME. ZILE.

veácă s. v. BATĂ. BETELIE. VĂCĂLIE. VEȘCĂ.

veacul de míjloc s. v. EVUL MEDIU.

vac, vacuri, s.n. – (reg.; arh.) 1. Timp, perioadă, epocă, veac. 2. Existență, viață, trai: „Eu îți dau pită de grâu și sare, tu îmi dai leac și vac la cutare” (Bârlea, 1924, II: 382); „Dă-i, Doamne, leac până-n vac” (Bilțiu, 1990: 284; Lăpuș). – Cf. veac (< sl. věkǔ, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

vac, -uri, s.n. – (înv.) 1. Timp, perioadă, epocă, veac. 2. Existență, viață, trai: „Eu îți dau pită de grâu și sare, tu îmi dai leac și vac la cutare” (Bârlea 1924 II: 382); „Dă-i, Doamne, leac până-n vac” (Bilțiu 1990: 284; Lăpuș). – Din sl. věkǔ (Cihac cf. DER).

Intrare: veac
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vac vacul
plural vacuri vacurile
genitiv-dativ singular vac vacului
plural vacuri vacurilor
vocativ singular
plural
veac (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veac veacul
plural veacuri veacurile
genitiv-dativ singular veac veacului
plural veacuri veacurilor
vocativ singular
plural
veac (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M37) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veac veacul
plural veci vecii
genitiv-dativ singular veac veacului
plural veci vecilor
vocativ singular
plural
Intrare: veacă
substantiv feminin (F76)
Surse flexiune: DER
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vea veaca
plural veci vecile
genitiv-dativ singular veci vecii
plural veci vecilor
vocativ singular
plural
Intrare: vece (organ al puterii)
vece (organ al puterii) substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vece vecea
plural veci vecile
genitiv-dativ singular veci vecii
plural veci vecilor
vocativ singular
plural

13 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

VEÁC, veacuri, s. n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completarea unei sute); secol. 2. Interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare. ◊ Veacul de mijloc = Evul Mediu. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieții materiale și culturale. ◊ Loc. adj. și adv. Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moși-strămoși. ♦ (Reg.) Mers al vremii, stare meteorologică. 3. (La pl.; în forma veci) Veșnicie, eternitate. ◊ Loc. adj. De veci = etern, veșnic. ◊ Loc. adv. În veci sau (în) veac de veac, în veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. și fam.) Viață, existență, trai. ◊ Expr. A-și face (sau a-și duce, a-și trece, a-și petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel). [Pl. și: (3, m.) veci] – Din sl. vĕkŭ.

VEAC, veacuri, s. n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completarea unei sute); secol. 2.Interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare. ♦ Veacul de mijloc = evul mediu. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieții materiale și culturale. ♦ Loc. adj. și adv. Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moși-strămoși. ◊ (Reg.) Mers al vremii, stare meteorologică. 3. (La pl.; în forma veci) Veșnicie, eternitate. ♦ Loc. adj. De veci = etern, veșnic. ♦ Loc. adv. În veci sau (în) veac de veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. și fam.) Viață, existență, trai. ♦ Expr. A-și face (sau a-și duce, a-și trece, a-și petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel). [Pl. și (3, m) veci] – Din sl. věkŭ.

VEAC, veacuri, s. n., și (3, în unele expresii) veci, s. m. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit mai ales de la unitate pînă la completarea unei sute); secol. Victor Hugo a creat singur, dominînd un veac de poezie, instrumentul cel mai perfect al poeziei moderne franceze. SADOVEANU, E. 225. Ozana... în care se oglindește cu mîhnire Cetatea Neamțului de atîtea veacuri! CREANGĂ, A. 117. Anii tăi se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri. EMINESCU, O. I 110. 2. Interval lung de timp (v. eră, epocă, ev); p. ext. interval de timp socotit (în chip subiectiv) ca mare. Nu te-am mai întîlnit de-un veac. REBREANU, R. I 41. Basmele acelea cu veacul au pierit. ALEXANDRESCU, P. 25. M-ai trimis cu gîndu-n veacul bătrînesc. PANN, P. V. II 161. Veacul de mijloc = evul mediu, v. ev. Parcă sîntem în veacul de mijloc, așa sînt păzite femeile. CAMIL, O. II 54. Clasicismul antic și romantismul din veacul de mijloc. GHEREA, ST. CR. II 106. ◊ Loc. adj. Din veac (sau de, mai rar de cu) veacuri = (care datează) de foarte multă vreme. Eminescu a îmbogățit limba și a legat poezia cultă de producțiile din veac ale cîntăreților anonimi ai neamului. SADOVEANU, E. 75. ◊ Loc. adv. Din veac, de (sau cu) veacuri sau de cînd veacul = din vechime, de foarte multă vreme, din vremuri străvechi, de cînd lumea, din bătrîni. Dă-mi tot amarul, toată truda Atîtor patimi fără leacuri, Dă-mi viforul în care urlă Și gem robiile de veacuri. GOGA, P. 7. Ce crîng întunecat! Parcă nici un om pe-aicea de cu veacuri n-a călcat. DAVILA, V. V. 24. ◊ Expr. (Rar) A fi în veac cu ceva = a se potrivi, a concorda, a se armoniza cu ceva. [Țăranii] nu erau în veac cu civilizația parfumată a boieroaicelor și cu fracurile și discursurile franțuzești ale boierilor. CAMIL PETRESCU, O. II 539. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieții materiale și culturale; epocă de aur. Vă citează toți nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii. EMINESCU, O. I 149. În acest al nostru veac de aur, aurul e boier mare. NEGRUZZI, S. I 72. Din zilele trecute, din vechea fericire, Din veacul meu de aur, din sfîntul lui amor Idei au rămas numai. ALEXANDRESCU, P. 29. (În concepțiile religioase) Veacul de apoi = lumea de apoi, v. lume (III 2). ♦ (Regional) Mers al vremii, stare meteorologică. Se anunță ploaie și veac rău. 3. (La pl.) Veșnicie, eternitate. Așa fel zi și noapte de veacuri el stă orb. EMINESCU, O. I 93. Izvorăsc din veacuri stele, una cîte una, Și din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna. id. ib. 148. ◊ Loc. adj. De veci = etern, veșnic. Cu mare alai și jale fu pus la odihna de veci. ISPIRESCU, L. 253. De-acum dormiți, dormire-ați somnul cel de veci. CREANGĂ, P. 251. Revarsă liniște de1 veci Pe noaptea mea de patimi. EMINESCU, O. I 179. ◊ Loc. adv. Cît veacul, în veci, în veci de veci (sau, în diverse alte locuțiuni, la sg. sau la pl., de obicei în corelație cu veac) = pururea, etern, veșnic; totdeauna, mereu, neîncetat; (în legătură cu un verb la forma negativă) niciodată, nicicînd, cît e lumea. N-am să-l văd cît veacul. COȘBUC, P. I 64. În veci îl voi iubi și-n veci Va rămînea departe. EMINESCU, O. I 175. D-al de astea nu mă orbesc pe mine în veac de vecie. GORJAN, H. IV 20. Pe veci = pentru totdeauna, pentru veșnicie. Pe veci periră-n noaptea mărețului mormînt. EMINESCU, O. I 98. 4. Viață, trai, existență. Numărate sînt zilele tale și scurt îți e veacul. MURNU, I. 15. Iar de vrei tu să mor eu, Mai lungește veacul meu Să mă-mpac cu dumnezeu. ALECSANDRI, P. P. 90. ◊ Expr. Un veac de om = foarte mult timp. Că doar nu era să trăiască un veac de om. CREANGĂ, P. 193. De un veac de om umblăm lela pe fața pămîntului, fără a-i da de capăt. ALECSANDRI, T. I 425. A-și face (a-și duce, a-și trece sau a-și petrece) veacul = a-și petrece timpul, a-și duce viața. A rămas să-și facă veacul în oștire, pînă o îmbătrîni. STANCU, D. 308. De astea-mi ești d-ta? Aici îți faci d-ta veacul? La gară, ai? SEBASTIAN, T. 207. Și mi-și petrecu veacul cu amar și cu ocară acolo. ISPIRESCU, U. 73.- Variantă: vac (PAS, Z. I 208, VLAHUȚĂ, R. P. 105, PANN, P. V. III 41) s. n.

veac s. n,, pl. veácuri (în expr. și veci)

veac s. n., pl. veácuri (și veci m. în expr. în ~)

VEAC s. v. existență, timp, trai, viață, vreme, zile.

VEAC ~uri n. 1) Perioadă de timp de o sută de ani; secol. ~ul douăzeci. [Monosilabic] /<sl. vĕku

vac, vácuri, s.n. (înv.) veac.