2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. I. Adj. Care varsă. II. N. pr. art. Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. ♦ Unul dintre semnele zodiacului. – Vărsa + suf. -ător.

vărsător, ~oare [At: CORESI, EV. 387 / Pl: ~i, ~oare, (rar) ~i sf / E: vărsa + -ător] 1-6 smf, a (Persoană) care varsă (4, 5, 18) ceva. 7 a (Înv; îs) ~ de sânge (nevinovat)Ucigaș. 8 sm (Îrg) Turnător (de metale sau materii topite). 9 sma (Lsg) Constelație din emisfera australă, formată din stele puțin strălucitoare și din nebuloase, care este vizibilă toamna. 10 sma (Lsg) Semn zodiacal, situat între zodia capricornului și cea a peștilor. 11 smf (Pex) Persoană născută în zodia vărsătorului (10). 12 sf (Teh) Cadă în care se adună materialul scos din fundul sondei și care comunică cu bazinul de decantare. 13 sf Loc unde se depozitează gunoiul menajer dintr-o zonă, dintr-o localitate. 14 sf (Reg) Scoc sterp (la moară). 15 a (Înv; d. surse de lumină, de căldură etc.; urmat de determinări introduse prin pp „de”) Care propagă (radiații, emanații etc.) 16 a (Înv) Vomitiv (1). 17 a (În basme, d. balauri, zmei etc.) Care scoate, aruncă (pe gură) foc, flăcări etc. 18 sf (Bot; reg) Steluță (Aster amellus).

vărsător, -oare adj., s.m. I 1 adj. Care varsă. ◊ Loc.adj. Vărsător de sînge (nevinovat) = ucigaș. 2 s.m. (înv., reg.) Meșter turnător. Un vărsător de ceară (C. NEGR.) II s.m. 1 (astron.; art.) Constelație din emisfera australă, formată din stele puțin strălucitoare și din nebuloase, care este vizibilă toamna. 2 (astrol.; și nm. pr.) Una dintre cele douăsprezece zodii ale anului, cuprinsă între 20 ianuarie și 18 februarie. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, reprezentînd un bătrîn care ține sub braț sau pe umăr una sau două amfore, o ființă fabuloasă cu coadă de pește etc. ♦ Persoană născută în aceată zodie. • pl. -ori, -oare. /vărsa + -ător.

VĂRSĂTÓR, -OÁRE, vărsători, -oare, adj., s. m. art. I. Adj. Care varsă. II. S. m. art. Una dintre cele 12 constelații (și simboluri) ale zodiacului, care se găsește între constelația Capricornului și cea a Peștilor. – Vărsa + suf. -ător.

VĂRSĂTÓR2, -OÁRE, vărsători, -oare, adj. Care varsă (foc, sînge). Balaurul... întoarse capul cel vărsător de foc, ca să prăpădească pe îndrăznețul ce-i călcase coprinsurile. POPESCU, B. II 21. Și era om mînios și prea lesne vărsător de sînge. HASDEU, I. V. 6.

VĂRSĂTÓR1, (1) vărsători, s. m. 1. (Învechit) Turnător de obiecte (în metal, în ceară etc.). Un vărsător de ceară... A nimerit odată un chip desăvîrșit. NEGRUZZI, S. II 292. 2. (În forma articulată) Una dintre cele 12 constelații ale zodiacului, care se găsește între capricorn și constelația peștilor. În tavan, zodiacul a fost zugrăvit cie un meșter stîngaci după un almanah oarecare... fecioara și vărsătorul. C. PETRESCU, C. V. 258.

VĂRSĂTÓR2 ~i m. 1) înv. Muncitor specializat în operații de vărsare a metalelor. 2) la sing. art. Constelație din emisfera australă. ◊ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /v. a (se) vărsa

VĂRSĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care varsă; în stare să verse. Ochi ~ de lacrimi. /v. a (se) vărsa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre

vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: vărsător (adj.)
vărsător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărsător
  • vărsătorul
  • vărsătoru‑
  • vărsătoare
  • vărsătoarea
plural
  • vărsători
  • vărsătorii
  • vărsătoare
  • vărsătoarele
genitiv-dativ singular
  • vărsător
  • vărsătorului
  • vărsătoare
  • vărsătoarei
plural
  • vărsători
  • vărsătorilor
  • vărsătoare
  • vărsătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: vărsător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărsător
  • vărsătorul
  • vărsătoru‑
plural
  • vărsători
  • vărsătorii
genitiv-dativ singular
  • vărsător
  • vărsătorului
plural
  • vărsători
  • vărsătorilor
vocativ singular
  • vărsătorule
plural
  • vărsătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vărsător (adj.)

  • 1. Care varsă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Balaurul... întoarse capul cel vărsător de foc, ca să prăpădească pe îndrăznețul ce-i călcase coprinsurile. POPESCU, B. II 21.
      surse: DLRLC
    • Și era om mînios și prea lesne vărsător de sînge. HASDEU, I. V. 6.
      surse: DLRLC
    • Ochi vărsători de lacrimi.
      surse: NODEX

etimologie:

  • Vărsa + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98

vărsător (s.m.)

etimologie:

  • vezi vărsa
    surse: NODEX