2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vârlan, ~ă [At: POLIZU / V: (îvr) văr~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf vârlav] 1 sm (Iht; Mun; Mol) Țipar1 (Misgurnus fossilis). 2 sm (Iht; Mun; Mol) Molan1 (Noemacheilus barbatulus barbatulus). 3 sm (Iht; îdt) Anghilă (Anguilla anguilla). 4 sm (Iht; îvr) Porcușor (Gobio gobio obtusirostris). 5 sms (Reg; euf) Drac (1). 6-7 sm, a (Olt; Mun) (Om sau animal) viguros (1) și, totodată, agil, sprinten. 8 sm (Reg) Om (tânăr) înalt, voinic și cam prost.

vârlan m. Zool. grindel. [Cf. vârlugă].

vîrlán m. (vsl. vrŭlŭ, bg. vŭrl, violent, ĭute, adică „vioĭ”. V. azvîrl). Un pește mic (10 c.m.) și vioĭ cu trup cilindric înrudit cu țiparu, cu care se și confundă (cobitis barbátula). – Se numește și grindel, moĭnă, molan și molete.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÂRLÁN s. v. grindel, molan.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Vârlan
Vârlan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vârlan
Intrare: vârlan
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârlan
  • vârlanul
  • vârlanu‑
plural
  • vârlani
  • vârlanii
genitiv-dativ singular
  • vârlan
  • vârlanului
plural
  • vârlani
  • vârlanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)