URVAN lat. Urbanus. Forma ortodoxă n-a dat nume; din cea lat-catolică, cu b: 1. Urban, Ioan (T-Jiu); 2. Orban, Anton (Cat gr I); -u, E. (Răc 29); 3. Cu v din fon. magh.: Vurban, olt (17 B IV 260). 4. Hurban (CCos II 47); Horban (Isp VI¹; 16 A IV 283); Horbănești, ceată Bz (Î Div) zisă și Holbănești 5. Cu apoc. *Urbu: Urbuești s. (Ț-Rom 177) etc.