3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNGUREÁN, -Ă, ungureni, -ne, adj., s. m. 1. S. m. Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. 2. Adj. Care aparține ungurenilor (1), referitor la ungureni. 3. S. m. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean.

ungurean, ~ă [At: LB / V: (reg) în~ sm / Pl: ~eni / E: ungur + -ean] 1 sm, (rar) sf (Înv) Maghiar. 2 smp Populația română din Transilvania, în special cea din vecinătatea fostelor provincii Țara Românească și Moldova. 3 sm Persoană dintre ungureni (2). 4 a (Îvr) Unguresc (1). 5 sm (Reg) Cioban (originar din Transilvania). 6 sma Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 7 sf Melodie după care se execută ungureanul (6). 8 sm (Ban; Trs) Vânt care bate (iarna) dinspre nord. 9 sm (Bot; Mun) Ungureancă (5). 10 sm (Reg) Bou de talie mare, mai puțin robust, cu coarne lungi și întinse în laturi.

UNGUREÁN, ungureni, s. m. 1. Denumire dată populației (românești) din Transilvania, în special celei din vecinătatea fostelor provincii istorice Țara Românească și Moldova. 2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută. – Ungur + suf. -ean.

UNGUREÁN, ungureni, s. m. 1. Maghiar; p. ext. romîn din Ardeal, transilvănean. Generalul cel mai falnic al dîrjilor ungureni, Hroiot, ros de-nverșunarea ce avea pe moldoveni... NEGRUZZI, S. I 115. Ungurene, ungurene, Samănă grîul devreme. ȘEZ. I 71. Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei, Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 1. 2. (Mai ales în forma articulată) Numele unei hore țărănești. La romînii din toate părțile, de-ndată ce s-a săvîrșit masa de cununie, toți nuntașii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri:... ungureanul, ungureasca. SEVASTOS, N. 282.

UNGUREÁN ~éni m. 1) pop. v. UNGUR. 2) înv. Persoană care făcea parte din populația de bază a Transilvaniei; din Transilvania. /ungur + suf. ~ean

ungurean m. 1. maghiar; 2. numele Românilor din Ardeal și în special al celor din țara Crișului. ║ se zice de o varietate de boi mari și plăpânzii cu coarne lungi și întinse în lături.

ungureán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Ungur: multe capete-am sfărmat de Tătarĭ și de Liftenĭ și de falnicĭ Ungurenĭ (Al.). Munt. S. m. Cocoșoaĭcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ungureán adj. m., s. m., pl. unguréni; adj. f. ungureánă, pl. unguréne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UNGUREÁN s. v. ardelean, transilvănean.

ungurean s. v. ARDELEAN. TRANSILVĂNEAN.

ungureancă s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ungureán, -ă, ungureni, -e, (unguran), s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Ungureni. 2. (Locuitor) din Ungureni. ♦ (onom.) Ungurean, Unguran, Ungurian, Ungureanu, nume de familie (278 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Ungur[falva] + suf. -ean.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCUTARU-UNGUREANU, Horia (n. 1943, Roman), fizician român. Acad. (1995). Contribuții în fizica teoretică, mecanica cuantică („Simetria și stabilitatea sistemelor cuantice deschise”), în teoria sistemelor cu simetrii dinamice și a particulelor elementare (descrierea ciocnirilor hadron-hadron cu ajutorul nucleelor reproducătoare și a structurilor nucleelor ușoare).

Intrare: Ungureanu
Ungureanu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ungurean (adj.)
ungurean2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ungurean
  • ungureanul
  • ungureanu‑
  • ungurea
  • ungureana
plural
  • ungureni
  • ungurenii
  • ungurene
  • ungurenele
genitiv-dativ singular
  • ungurean
  • ungureanului
  • ungurene
  • ungurenei
plural
  • ungureni
  • ungurenilor
  • ungurene
  • ungurenelor
vocativ singular
plural
Intrare: ungurean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ungurean
  • ungureanul
  • ungureanu‑
plural
  • ungureni
  • ungurenii
genitiv-dativ singular
  • ungurean
  • ungureanului
plural
  • ungureni
  • ungurenilor
vocativ singular
  • ungureanule
  • ungurene
plural
  • ungurenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ungurean (adj.)

etimologie:

  • Ungur + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98

ungurean (s.m.)

  • 1. (la) plural Denumire dată locuitorilor români originari din Transilvania (în special din Mărginimea Sibiului), care, practicând păstoritul transhumant, s-au stabilit în Muntenia și Oltenia, întemeind sate noi.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Generalul cel mai falnic al dîrjilor ungureni, Hroiot, ros de-nverșunarea ce avea pe moldoveni... NEGRUZZI, S. I 115.
      surse: DLRLC
    • Ungurene, ungurene, Samănă grîul devreme. ȘEZ. I 71.
      surse: DLRLC
    • Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei, Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 1.
      surse: DLRLC
  • 2. articulat Numele unui dans popular; melodie după care se execută.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • La romînii din toate părțile, de-ndată ce s-a săvîrșit masa de cununie, toți nuntașii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri:... ungureanul, ungureasca. SEVASTOS, N. 282.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ungur + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX