4 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUȘĂ2, s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă.

TUȘI, tușesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire.

TUȘI, tușesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire.

mătușă sf [At: MOXA, 366/19 / V: (pop) tușă, (reg) mătu / Pl: ~și, (îrg) ~șe / E: ml amita] 1 Soră a unuia dintre părinți. 2 (Înv; îs ~ mică) Verișoară a unuia dintre părinți sau soția unchiului Si: tanti. 3 (Reg; îs) ~ mare Soră a unuia dintre bunici. 4 (îrg) Bunică. 5 (Reg) Mamă vitregă. 6 (Pop) Termen de respect pentru o femeie mai în vârstă Si: lele. 7 (Pgn) Femeie în vârstă. 8 (Trs; gmț) Sticlă mare. 9 (Pop; euf; lpl) Malarie. 10 (Ban; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 11 (Ban; art.) Melodie după care se execută mătușa (10).

tuși [At: MAN. GOTT, ap. DLR / Pzi: esc / E: ml tussire] 1 vi A expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni, după o scurtă inspirație (de obicei ca simptom al unei boli). 2 vi (Pex) A avea un acces de tuse (1). 3 vi (Reg; îe) A ~ măgărește (sau sec) A avea tuse (1) convulsivă. 4 vt (Șfg) A expectora (1). 5 vt (Reg; pex; fig) A insulta. 6 vt (Reg) A-i face cuiva semn, atrăgându-i atenția prin tuse (1).

TUȘĂ2, tuși, s. f. (Pop. și fam.) Mătușă. – Din [mă]tușă.

TUȘI, tușesc, vb. IV. Intranz. A expira brusc și cu zgomot aerul din plămîni (din cauza îmbolnăvirii aparatului respirator, a alunecării în trahee a unor corpuri străine etc.). Ți-a venit să tușești. C. PERRESCU, C. V. 225. Cuconu Ioniță tușea puternic. HOGAȘ, DR. II 105. Tușea necontenit, o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. Tuși spre a-și drege glasul. NEGRUZZI, S. I 8. ◊ (Poetic) Sare-un greier, crainic sprinten... El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. ♦ Tranz. Fig. A scuipa, a expectora. Șalupa, scuturată parcă de-un înec, tuși un nouraș de fum cenușiu. GALAN, B. I 48.

A TUȘI ~esc intranz. A expira brusc și zgomotos aerul din plămâni (din cauza iritării sau îmbolnăvirii aparatului respirator); a avea un acces de tuse. /<lat. tussire

tușă f. prescurtare familiară din mătușă.

tușì v. 1. a avea un acces de tuse; 2. a imita sgomotul tusei. [Lat. TUSSIRE].

mătúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (rus. mátuška, mămucă, d. matĭ, mamă. D. rom. vine rut. matuša, mătușă. Uniĭ îl derivă d. lat. ámita cu sufixu -ușă, ceĭa ce e greŭ!). Sora tatăluĭ saŭ a mameĭ. Epitet respectuos uneĭ femeĭ maĭ bătrîne, maĭ ales în popor (V. păpușă). – Fam. tușă: tușa Marina.

tușésc v. intr. (lat. tŭssire, it. tossire, pv. cat. pg. tossir [sp. toser], vfr. toussir [nfr. tousser]). Împing brusc și zgomotos aeru afară din plămînĭ din pricina tusiĭ orĭ fac așa într’adins ca să atrag atențiunea cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tușă1 (mătușă) (pop.) s. f., art. tușa, g.-d. art. tușii

tuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tușesc, 3 sg. tușește, imperf. 1 tușeam; conj. prez. 1 sg. să tușesc, 3 să tușească; ger. tușind

tușă2 (mătușă) (pop.) s. f., art. tușa, g.-d. art. tușii

tuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tușesc, imperf. 3 sg. tușea; conj. prez. 3 să tușească; ger. tușind

tușă (mătușă) s. f., art. tușa, g.-d. art. tușii

tuși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tușesc, imperf. 3 sg. tușea; conj. prez. 3 sg. și pl. tușească; ger. tușind

tușesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

tușă s. v. CLAPĂ. MĂTUȘĂ. TANTI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TUSI- „tuse”. ◊ L. tussis „tuse” > fr. tussi- > rom. tusi-.~gen (v. -gen2), adj., care produce tuse.

tuși, tușesc, vb. IV (reg.) a face cuiva semn, a-i atrage atenția prin tuse.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NASIR AL-DIN AL-TUSI, Muhammad (1201-1274), matematician și astronom persan. A condus Observatorul de la Marāgheh. Autor al „Tabelelor astronomice” pentru calcularea mișcării planetelor și prezentarea stelelor pe care le-a observat. Este primul care a avut preocupări de trigonometrie sferică.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: Tusi
Tusi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tusi
tusi
prefix (I7-P)
  • tusi
Intrare: tușă (mătușă)
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușă
  • tușa
plural
  • tuși
  • tușile
genitiv-dativ singular
  • tuși
  • tușii
plural
  • tuși
  • tușilor
vocativ singular
  • tușă
  • tușo
plural
  • tușilor
Intrare: tuși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tuși
  • tușire
  • tușit
  • tușitu‑
  • tușind
  • tușindu‑
singular plural
  • tușește
  • tușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tușesc
(să)
  • tușesc
  • tușeam
  • tușii
  • tușisem
a II-a (tu)
  • tușești
(să)
  • tușești
  • tușeai
  • tușiși
  • tușiseși
a III-a (el, ea)
  • tușește
(să)
  • tușească
  • tușea
  • tuși
  • tușise
plural I (noi)
  • tușim
(să)
  • tușim
  • tușeam
  • tușirăm
  • tușiserăm
  • tușisem
a II-a (voi)
  • tușiți
(să)
  • tușiți
  • tușeați
  • tușirăți
  • tușiserăți
  • tușiseți
a III-a (ei, ele)
  • tușesc
(să)
  • tușească
  • tușeau
  • tuși
  • tușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tușă, tușisubstantiv feminin

etimologie:
  • [mă]tușă DEX '09 DEX '98

tuși, tușescverb

  • 1. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ți-a venit să tușești. C. PERRESCU, C. V. 225. DLRLC
    • format_quote Cuconu Ioniță tușea puternic. HOGAȘ, DR. II 105. DLRLC
    • format_quote Tușea necontenit, o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. DLRLC
    • format_quote Tuși spre a-și drege glasul. NEGRUZZI, S. I 8. DLRLC
    • format_quote poetic Sare-un greier, crainic sprinten... El tușește, își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv figurat Expectora, scuipa. DLRLC
      • format_quote Șalupa, scuturată parcă de-un înec, tuși un nouraș de fum cenușiu. GALAN, B. I 48. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.