2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.

TUL, tuluri, s. n. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. [Pr.: tül] – Din fr. tulle.

tul1 sn [At: POLIZU / P: tül, (reg) tiul / V: (reg) til / Pl: ~uri / E: fr tulle, ger Tüll] 1 Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice, foarte fină și transparentă, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale. 2 (Reg; îf til) Văl al miresei. 3 (Reg) Dantelă (1).

tul2, ~ă smf, a [At: DR. IV, 1088 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf trul] (Mar) 1-2 Tont (1-2).

TUL, tuluri, s. n. Țesătură (de mătase sau de bumbac) foarte fină și străvezie. Otilia era îmbrăcată cu rochia de tul. CĂLINESCU, E. O. I 46. – Pronunțat: tül.

TUL s.n. Țesătură de mătase sau de bumbac foarte subțire și ușoară. [Pron. tül. / < fr. tulle, cf. Tulle – oraș în Franța].

TUL [TÜL] s. n. țesătură de mătase sau de bumbac, subțire și ușoară. (< fr. tulle, germ. Tüll)

TUL ~uri n. 1) la sing. Țesătură fină, rară și transparentă, cu ochiuri rotunde sau poligonale, din care se confecționează perdele sau cu care se garnisesc unele articole vestimentare femeiești. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. tulle

tul n. țesătură în formă de rețea foarte subțire și ușoară: tuluri și dantele (= fr. tulle).

Tulu-Hostiliu m. al treilea rege roman (672-640 a. Cr.).

*tul și tĭul n., pl. urĭ (fr. tulle, după numele orașuluĭ Tulle [Francia], unde aŭ fost primele fabricĭ de tul). Un fel de pînză (de bumbac orĭ de lînă) foarte supțire și transparentă. V. fludă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tul (fr.) [pron. tül] s. n., (sorturi) pl. túluri

tul s. n. [pron. fr. tül], pl. túluri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tul (-luri), s. n. – Țesătură foarte fină. Fr. tulle.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tul, -ă, tuli, -e, adj. – (reg.) Tont, prost, nătărău. (Maram.). – Cf. trul (< germ. Troll) (MDA).

tul, -ă, adj. – Mut; slab de minte, prostănac. – Cf. trul (< germ. Troll).

Intrare: Tulu
Tulu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tul
  • pronunție: tül
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tul
  • tulul
  • tulu‑
plural
  • tuluri
  • tulurile
genitiv-dativ singular
  • tul
  • tulului
plural
  • tuluri
  • tulurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tul

  • 1. Țesătură de mătase, de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie, alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Otilia era îmbrăcată cu rochia de tul. CĂLINESCU, E. O. I 46.
      surse: DLRLC

etimologie: