4 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÚFĂ2, trufe, s. f. (Înv.) Trufie. – Lat. *trufa.

TRÚFĂ2, trufe, s. f. (Înv.) Trufie. – Lat. *trufa.

TRÚFĂ1, trufe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). 2. Produs de cofetărie făcut dintr-o cremă de ciocolată. – Din fr. truffe.

TRÚFĂ1, trufe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). 2. Produs de cofetărie făcut dintr-o cremă de ciocolată. – Din fr. truffe.

tru3 sf [At: CABA, SĂL. 101 / V: (reg) trefă, treifă / Pl: ~fe / E: mg trufa, tréfă] (Mar; Trs) 1 Glumă1 (2). 2 (D. nume; îla) De ~ De batjocură. 3 (Lpl) Palavre.

tru2 sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 90 / V: (reg) truf sm / S și: ~uffă / Pl: ~fe / E: fr truffe] 1 Specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber). 2 Produs de cofetărie făcut din cremă de ciocolată.

tru1 sf [At: PSALT. 53 / Pl: ~fe / E: ml trufa (< gr τρυφή)] 1 (Îrg) Trufie (1). 2 (Reg; îs) Cojoc de ~ Cojoc de sărbătoare. 3 (Înv; îlav) În (sau spre, pre) ~ Pentru a se mândri. 4 (Înv; îal) Pentru a fi lăudat. 5 (Îvr) Trufașie (2). 6 (Îvr) Trufie (7). 7 (Liv) Inducere în eroare. 8 (Liv) Escrocherie (1).

TRÚFĂ, trufe, s. f. Ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care crește în pădurile de stejari din sudul Franței și din nordul Italiei, sau cultivată ca plantă alimentară (Tuber). Ce vom avea la masă?... Fazani umpluți cu trufe. ALECSANDRI, T. II 243.

TRÚFĂ s.f. 1. (Liv.) Inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. ♦ Abuz de încredere, escrocherie. 2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violetă-negricioasă, având forma unui cartof. 3. Produs de cofetărie preparat cu o cremă de unt și ciocolată. [< fr. truffe, it. truffa, prov. trufa < lat. t. tufera].

TRÚFĂ s. f. 1. inducere în eroare; înșelătorie, șarlatanie. ◊ abuz de încredere, escrocherie. 2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof. 3. produs de cofetărie pe bază de cremă de unt și ciocolată. 4. nas al unui câine. (< fr. truffe)

TRÚFĂ ~e f. 1) Ciupercă comestibilă în formă de cartof, de culoare violetă-negricioasă, care se dezvoltă în pământ. 2) Preparat alimentar din cremă de ciocolată. /<lat. trufa

trufă f. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, fără cotor nici rădăcină, se găsesc sub pământ unde câinii și porcii anume dresați le găsesc prin mirosul lor cel fin: fazani umpluți cu trufe și stridii de Lucrin AL. (= fr. truffe).

2) *trúfă f., pl. e (fr. truffe. V. cartof). Un fel de cĭupercă gustoasă care crește pe supt pămînt și pe care oameniĭ o descopere servindu-se de porcĭ orĭ de cînĭ, de la care o ĭaŭ îndată ce aŭ găsit-o (tuber melanósporum saŭ tuber cibárium).

TRUFÁ vb. tr. 1. a garnisi cu trufe (2). 2. (fam.) a împăna, a umple (cu). 3. a înșela, a duce de nas; a escroca. (< fr. truffer)

trufá vb. I (franțuzism) A umple (cu) ◊ „Introducerea, joncțiunea părților și momentelor epilogale au fost trufate cu citate-aforisme, citate-meditații și citate-lozinci.” R.l. 5 IV 72 p. 2 (din fr. truffer)

trufíe f. și (vechĭ) trúfă f., pl. e (vgr. tryphé, desfătare, molicĭune). Mîndrie deșeartă: un om, un răspuns plin de trufie. – Vechĭ și trufășie și -așíe (Tkt.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trúfă s. f., g.-d. art. trúfei; pl. trúfe

trúfă (ciupercă, trufie) s. f., g.-d. art. trúfei; pl. trúfe

trufá vb., ind. prez. 1 sg. truféz, 3 sg. și pl. trufeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÚFĂ s. v. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, semeție, trufie, vanitate.

TRÚFĂ s. (BOT.) trufă de iarnă (Tuber melanosporum) = trufă neagră; trufă de vară (Tuber aestivum) = trufă văratică; trufă neagră v. trufă de iarnă; trufă văratică v. trufă de vară.

arată toate definițiile

Intrare: Trufă
Trufă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Trufă
Intrare: trufă (diverse)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tru
  • trufa
plural
  • trufe
  • trufele
genitiv-dativ singular
  • trufe
  • trufei
plural
  • trufe
  • trufelor
vocativ singular
plural
Intrare: trufă (trufie)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tru
  • trufa
plural
  • trufe
  • trufele
genitiv-dativ singular
  • trufe
  • trufei
plural
  • trufe
  • trufelor
vocativ singular
plural
Intrare: trufa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trufa
  • trufare
  • trufat
  • trufatu‑
  • trufând
  • trufându‑
singular plural
  • trufea
  • trufați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trufez
(să)
  • trufez
  • trufam
  • trufai
  • trufasem
a II-a (tu)
  • trufezi
(să)
  • trufezi
  • trufai
  • trufași
  • trufaseși
a III-a (el, ea)
  • trufea
(să)
  • trufeze
  • trufa
  • trufă
  • trufase
plural I (noi)
  • trufăm
(să)
  • trufăm
  • trufam
  • trufarăm
  • trufaserăm
  • trufasem
a II-a (voi)
  • trufați
(să)
  • trufați
  • trufați
  • trufarăți
  • trufaserăți
  • trufaseți
a III-a (ei, ele)
  • trufea
(să)
  • trufeze
  • trufau
  • trufa
  • trufaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trufă (diverse) tuber

  • 1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violetă-negricioasă, în formă de cartofi, care cresc în pământ (Tuber).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Ce vom avea la masă?... Fazani umpluți cu trufe. ALECSANDRI, T. II 243.
      surse: DLRLC
  • 2. Produs de cofetărie făcut dintr-o cremă de ciocolată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. livresc Inducere în eroare.
  • 4. Nas al unui câine.
    surse: MDN '00

etimologie:

trufă (trufie)

etimologie: