2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian1.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi cu troiene (de zăpadă); a înzăpezi, a nămeți. ♦ Refl. A rămâne în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. 2. A acoperi un obiect îngrămădind ceva peste el; a forma grămezi, mormane; a îngrămădi, a aduna ceva la un loc. [Pr.: tro-ie-] – Din troian1.

troieni [At: AR (1829), 197Vl 8 / P: tro-ie~ / V: (înv) ~ini / Pzi: ~nesc / E: troian1] 1 vt A acoperi cu troiene1 (de zăpadă) Si: a întroieni, a înzăpezi, (pop) a nămeți, (îrg) a omeți. 2 vr A se strânge în troiene1 (de zăpadă). 3 vr (Rar) A rămâne imobilizat în mijlocul zăpezii Si: a se întroieni, a se înzăpezi. 4 vt A acoperi un obiect, îngrămădind ceva peste el. 5 vt A aduna ceva la un loc, formând grămezi, mormane Si: a îngrămădi.

TROIENÍ, troienesc, vb. IV. (Mai ales la pers. 3) 1. Tranz. A acoperi cu troiene de zăpadă; a înzăpezi. [Viscolul] astupa drumurile, troienea porțile, ne izbea în piepturi și ne ținea în loc. SADOVEANU, O. VIII 172. Afară era un viscol care troienise străzile. CAMIL PETRESCU, U. N. 40. Afară, viscolul troienea ușa și ferestrele casei. BUJOR, S. 33. Iarna viscolu-l ascult... Troienind cărările. EMINESCU, O. I 123. 2. Refl. A rămîne imobilizat în mijlocul zăpezii; a se înzăpezi. Ne-am troienit?... Iaca! na, și alta acum... ALECSANDRI, T. I 112. 3. Tranz. A acoperi un obiect, îngrămădind ceva peste el. Andrei privește din umbră cum bieții oameni așază racla, cum o troienesc cu flori, îi aprind făclii. GALACTION, O. I 258. ◊ Fig. Soarele spre asfințit Si-a urmat cărarea. Zi cu zi l-au troienit Vremea și uitarea. TOPÎRCEANU, P. 121. Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte. EMINESCU, O. I 216. ♦ A îngrămădi, a aduna la un loc. Troieni-va Teiul floarea-i peste noi. EMINESCU, O. I 101. ◊ Fig. Aleargă-n vînt și-n noapte năuc și sugrumat De gînduri troienite. COȘBUC, P. I 134.

A SE TROIENÍ mă ~ésc intranz. (despre vehicule sau călători) A se împotmoli în zăpadă; a se înzăpezi. /Din troian

A TROIENÍ ~ésc tranz. 1) (drumuri sau terenuri) A acoperi cu troiene; a nămeți; a înzăpezi. 2) fig. A acoperi, îngrămădind ceva în cantitați mari deasupra. /Din troian

troienì v. 1. a (se) acoperi cu zăpadă: s’a troienit drumul de fier AL. troienind cărările EM.; 2. fig. a albi: necazurile ce troienesc și îmbătrânesc fără de vreme; 3. a acoperi în genere: troieni’va teiul floarea-i peste noi EM.

întroĭenésc și troĭenésc v. tr. (d. troĭan). Acoper cu troĭanu, nămețesc: zăpada a troĭenit casa. V. refl. Mă înțepenesc în troĭan, în zăpadă groasă: trenu s’a întroĭenit. V. împotmolesc și înzăpădesc.

troĭenésc, V. întroĭenesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troiení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troienésc, imperf. 3 sg. troieneá; conj. prez. 3 să troieneáscă

troiení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. troienésc, imperf. 3 sg. troieneá; conj. prez. 3 sg. și pl. troieneáscă; ger. troienínd; part. troienít


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROIENÍ vb. 1. v. înzăpezi. 2. v. viscoli.

TROIENI vb. 1. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) nămeți, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~ ) 2. a viscoli. (Vîntul ~ zăpada.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Troi/an, -enești v. Traian I.

Intrare: Troienești
Troienești nume propriu
nume propriu (I3)
  • Troienești
Intrare: troieni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • troieni
  • troienire
  • troienit
  • troienitu‑
  • troienind
  • troienindu‑
singular plural
  • troienește
  • troieniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • troienesc
(să)
  • troienesc
  • troieneam
  • troienii
  • troienisem
a II-a (tu)
  • troienești
(să)
  • troienești
  • troieneai
  • troieniși
  • troieniseși
a III-a (el, ea)
  • troienește
(să)
  • troienească
  • troienea
  • troieni
  • troienise
plural I (noi)
  • troienim
(să)
  • troienim
  • troieneam
  • troienirăm
  • troieniserăm
  • troienisem
a II-a (voi)
  • troieniți
(să)
  • troieniți
  • troieneați
  • troienirăți
  • troieniserăți
  • troieniseți
a III-a (ei, ele)
  • troienesc
(să)
  • troienească
  • troieneau
  • troieni
  • troieniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)