2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÍȘCĂ, triște, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie, soc etc., asemănător cu un fluier fără găuri. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; țurloi. – Et. nec.

TRÍȘCĂ, triște, s. f. Vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie, soc etc., asemănător cu un fluier fără găuri. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; țurloi. – Et. nec.

trișcă1 sf [At: H X, 356 / V: (reg) st~, trâștie (Pl: ~ii) / Pl: ~ște, (reg) ~ști / E: nct] 1 (Pop) Fluier mai mic, uneori prevăzut cu găuri laterale, făcut din paltin, trestie, soc etc. Si: (reg) pincă1. 2 (Pop) Fluier mic făcut din coada frunzei de dovleac, din paiul unor plante, din pană de gâscă etc. 3 (Reg) Caval1. 4 (Pop) Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului Si: (pop) țurloi. 5 (Atm; reg) Fluierul piciorului la cal.

TRÍȘCĂ, triște, s. f. Fluier scurt (de paltin, de trestie sau de soc) avînd, la capătul prin care se suflă, numai o mică deschizătură lunguiață. Asculta mugetul tunurilor și trișca lui Vatamanu, pe prispă. CAMILAR, N. I 422. Mi se pare că adie din vale un zvon de trișcă. SADOVEANU, V. F. 26. Să mai ascult, pe gînduri, doina, trișca de la tîrlă. VLAHUȚĂ, P. 47. ♦ Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; țurloi. Clarinetul se schimba în trișcă de cimpoi, flautul în bucium de munte. HOGAȘ, H. 44.

TRÍȘCĂ ~te f. 1) Instrument muzical asemănător cu fluierul, dar fără găuri. 2) Fiecare dintre fluierele cimpoiului; țurloi. /Orig. nec.

trișcă f. Mold. fluieraș de trestie (astupat la capătul prin care se suflă) cu sunetul tare și ascuțit: trișca dela târlă. [Cf. slav. TRŬSTĬ, trestie].

tríșcă f., pl. ște, ștĭ (rudă cu treasc și cu rut. trisk, pîrîĭală. Cp. și cu vsl. trŭstĭ, troska, trestie). Fluĭeraș copilăresc de pană de gîscă saŭ de cotor de frunză de dovleac ș. a. Fluĭer primitiv de paltin cu șase găurĭ fără dop. (V. trulișcă, tilincă). Nord. Beschie verticală de tăĭat grinzile în lung. – Și strișcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tríșcă s. f., g.-d. art. tríștei; pl. tríște

tríșcă s. f., g.-d. art. tríștei; pl. tríște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÍȘCĂ s. (MUZ.) (prin Olt.) totâlcă. (A cânta din ~.)

TRIȘCĂ s. (MUZ.) (prin Olt.) totîlcă. (A cînta din ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tríșcă (-ște), s. f. – Fluier, tilincă. – Var. strișcă. Creație expresivă, cf. tilincă, tilișcă, și paralelismul cu flișcă, frișcă. Legătura cu sl. trŭsti „trestie” sau sl. trĕštiti „a suna” (Tiktin) este îndoielnică. – Der. trișcar, s. m. (persoană care cîntă din trișcă); trulișcă, s. f. (Trans., fluier).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tríșcă, triște, s.f. – Instrument muzical de suflat, specific păstoresc, asemănător cu un fluier fără găuri: „Au o lungime de 15-20 cm și sunt din lemn de cireș. Păcurarii suflă din ele tot timpul zilei, când umblă cu oile la nedeie” (Morariu, 1937: 178). – Et. nec. (DEX, MDA); creație expresivă, cf. tilincă (DER).

tríșcă, triște, s.f. – Instrument muzical de suflat, specific păstoresc, asemănător cu un fluier fără găuri: „Au o lungime de 15-20 cm. și sunt din lemn de cireș. Păcurarii suflă din ele tot timpul zilei, când umblă cu oile la nedeie” (Morariu 1937: 178). – Creație expresivă, cf. tilincă (DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TRIȘCĂ subst. 1. Trișcu fam., olt. (Hur 101; AO VII 227). 2. Cf. Triștiu, Ioan, act. 3. Prob. Treașcă, Șt. (Sur XIV).

Intrare: trișcă
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trișcă
  • trișca
plural
  • triște
  • triștele
genitiv-dativ singular
  • triște
  • triștei
plural
  • triște
  • triștelor
vocativ singular
plural
Intrare: Trișcă
Trișcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Trișcă

trișcă

  • 1. Vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie, soc etc., asemănător cu un fluier fără găuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: totâlcă diminutive: trișcuță attach_file 3 exemple
    exemple
    • Asculta mugetul tunurilor și trișca lui Vatamanu, pe prispă. CAMILAR, N. I 422.
      surse: DLRLC
    • Mi se pare că adie din vale un zvon de trișcă. SADOVEANU, V. F. 26.
      surse: DLRLC
    • Să mai ascult, pe gînduri, doina, trișca de la tîrlă. VLAHUȚĂ, P. 47.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țurloi attach_file un exemplu
      exemple
      • Clarinetul se schimba în trișcă de cimpoi, flautul în bucium de munte. HOGAȘ, H. 44.
        surse: DLRLC

etimologie: