trișare sf [At: DL / Pl: ~șări / E: trișa] 1 înșelare la jocul de cărți Si: (rar) trișaj, trișerie. 2 (Pgn) Inducere în eroare Si: înșelare, păcălire.

TRIȘARE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei; înșelare (în special la jocul de cărți).

TRIȘARE s.f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. [< trișa].

TRIȘA, trișez, vb. I. Intranz. și tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher.

trișa vi [At: VINEA, L. I, 359 / Pzi: ~șez / E: fr tricher] 1 A înșela la jocul de cărți. 2 (Pgn) A induce în eroare Si: a înșela, a păcăli.

TRIȘA, trișez, vb. I. Intranz., Tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher.

TRIȘA, trișez, vb. I. Intranz. A înșela la jocul de cărți. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. Trișează! DUMITRIU, B. F. 42. M-aș uita în cărțile dumitale. Aș trișa, dacă nu ți-aș spune că le-am văzut. SEBASTIAN, T. 61. ♦ A induce în eroare, a păcăli, a înșela. Își propusese... să afle exact cîte trepte are de urcat și de coborît... Însă pentru aceasta era neapărată nevoie să nu trișeze. C. PETRESCU, C. V. 41.

TRIȘA vb. I. intr. A înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a induce în eroare. [< fr. tricher].

TRIȘA vb. intr., tr. a înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. tricher)

A TRIȘA ~ez 1. intranz. A folosi mijloace necinstite la jocul de cărți. 2. tranz. (parteneri la jocul de cărți) A induce în eroare, măsluind cărțile. /<fr. tricher

trișare s. f., g.-d. art. trișării; pl. trișări

trișare s. f., g.-d. art. trișării; pl. trișări

trișare s. f., g.-d. art. trișării; pl. trișări

trișa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. trișez, 3 trișează, 1 pl. trișăm; conj. prez. 1 sg. să trișez, 3 să trișeze; ger. trișând

trișa (a ~) vb., ind. prez. 3 trișează, 1 pl. trișăm; ger. trișând

trișa vb., ind. prez. 1 sg. trișez, 3 sg. și pl. trișează, 1 pl. trișăm; ger. trișând

TRIȘARE s. v. înșelare.

TRIȘARE s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)

TRIȘA vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. v. înșela.

TRIȘA vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.)