2 intrări

17 definiții

TRIȘÁRE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. – V. trișa.

TRIȘÁRE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. – V. trișa.

TRIȘÁRE, trișări, s. f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei; înșelare (în special la jocul de cărți).

trișáre s. f., g.-d. art. trișắrii; pl. trișắri

TRIȘÁRE s. v. înșelare.

TRIȘÁRE s.f. Acțiunea de a trișa și rezultatul ei. [< trișa].

TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz. și tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher.

TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz., Tranz. A înșela la jocul de cărți; p. gener. a induce în eroare; a păcăli, a înșela. – Din fr. tricher.

TRIȘÁ, trișez, vb. I. Intranz. A înșela la jocul de cărți. E putredă de bani și mi-i mai ia și pe ai mei. Trișează! DUMITRIU, B. F. 42. M-aș uita în cărțile dumitale. Aș trișa, dacă nu ți-aș spune că le-am văzut. SEBASTIAN, T. 61. ♦ A induce în eroare, a păcăli, a înșela. Își propusese... să afle exact cîte trepte are de urcat și de coborît... Însă pentru aceasta era neapărată nevoie să nu trișeze. C. PETRESCU, C. V. 41.

trișá (a ~) vb., ind. prez. 3 trișeáză, 1 pl. trișắm; ger. trișấnd

TRIȘÁ vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. v. înșela.

TRIȘÁ vb. I. intr. A înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a induce în eroare. [< fr. tricher].

TRIȘÁ vb. intr., tr. a înșela la jocul de cărți; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. tricher)

A TRIȘÁ ~éz 1. intranz. A folosi mijloace necinstite la jocul de cărți. 2. tranz. (parteneri la jocul de cărți) A induce în eroare, măsluind cărțile. /<fr. tricher


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

trișáre s. f., g.-d. art. trișării; pl. trișări

TRIȘARE s. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, (livr.) iluzionare, (reg.) păcală, (Transilv. și Ban.) celșag, celuială, celuire, (Munt.) mîgliseală, mîglisire, (înv.) măglisitură, prilăstire, (fam. fig.) pingelire, pingeluială, pingeluire. (~ cuiva prin vorbe mincinoase.)

trișá vb., ind. prez. 1 sg. trișéz, 3 sg. și pl. trișeáză, 1 pl. trișăm; ger. trișând

TRIȘA vb. 1. (înv. și reg.) a sfeti. (A ~ la jocul de cărți.) 2. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu minciuni.)

Intrare: trișare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trișare
  • trișarea
plural
  • trișări
  • trișările
genitiv-dativ singular
  • trișări
  • trișării
plural
  • trișări
  • trișărilor
vocativ singular
plural
Intrare: trișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trișa
  • trișare
  • trișat
  • trișatu‑
  • trișând
  • trișându‑
singular plural
  • trișea
  • trișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trișez
(să)
  • trișez
  • trișam
  • trișai
  • trișasem
a II-a (tu)
  • trișezi
(să)
  • trișezi
  • trișai
  • trișași
  • trișaseși
a III-a (el, ea)
  • trișea
(să)
  • trișeze
  • trișa
  • trișă
  • trișase
plural I (noi)
  • trișăm
(să)
  • trișăm
  • trișam
  • trișarăm
  • trișaserăm
  • trișasem
a II-a (voi)
  • trișați
(să)
  • trișați
  • trișați
  • trișarăți
  • trișaserăți
  • trișaseți
a III-a (ei, ele)
  • trișea
(să)
  • trișeze
  • trișau
  • trișa
  • trișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)