2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trascău2 sn vz trăscău1

trascău1 sn [At: ALR SN II h 579/76 / V: (reg) dros~, trăs~ / Pl: ~ca / E: nct] 1 (Reg; îf trăscău) Fontă. 2 (Mar) Clopot de mărime mijlocie pentru oi.

Trascău (Toroszkó) n. 1. șir de munți, o ramură a Munților Metalici, constând din stânci foarte prăpăstioase; 2. orășel în județul Turda la S.-V., cu mine de fier: 1102 loc.

TRĂSCẮU s. n. (Reg.) Rachiu tare. – Et. nec.

TRĂSCẮU s. n. (Reg.) Rachiu tare. – Et. nec.

trăscău1 sns [At: M. I. CARAGIALE, C. 62 / V: (reg) tras~ / E: nct] (Reg) 1 Rachiu tare Si: (pop) trăscăuaș. 2 Vin acru, rău la gust.

TRĂSCẮU s. n. Rachiu tare. Pînă în marginile Bucureștilor puteai să cumperi, să bei și să plătești trăscăul cu un leu kilogramul. PAS, L. I 191. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău. C. PETRESCU, R. DR. 131. ♦ (Regional) Vin acru, rău la gust. – Variantă: trascău (VORNIC, P. 55) s. n.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trăscắu (reg.) s. n., art. trăscắul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRĂSCĂU s. v. basamac, holercă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trăscắu (-uri), s. m. – Rachiu bogat în alcool. Origine incertă. Pare a proveni din rădăcina expresivă trosc, caz în care ar însemna „băutură care produce trosnituri”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trăscău s. invar. (reg.) rachiu tare

Intrare: Trascău
Trascău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trăscău
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăscău
  • trăscăul
  • trăscău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trăscău
  • trăscăului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trascău
  • trascăul
plural
genitiv-dativ singular
  • trascău
  • trascăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trăscău trascău

  • 1. regional Rachiu tare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: basamac holercă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pînă în marginile Bucureștilor puteai să cumperi, să bei și să plătești trăscăul cu un leu kilogramul. PAS, L. I 191.
      surse: DLRLC
    • Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău. C. PETRESCU, R. DR. 131.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vin acru, rău la gust.
      surse: DLRLC

etimologie: