3 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRAFALGAR s. n. covoraș cu subiecte orientale naive. (< Trafalgar, n. pr.)
trafalgar s. n. Covoraș cu subiecte orientale naive ◊ „O sumedenie de carpete plușate, așa-zisele «trafalgaruri»: cerbi și păuni, minarete, seraiuri și lei, toate de proveniență indiană.” R.l. 9 VIII 93 p. 3 (din n.pr. Trafalgar)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Trafalgar n. cap în Spania, la S.-E. de Cadix, unde flota franco-spaniolă fu învinsă de Nelson, ucis în acea luptă (1805).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
trafalgar, trafalgare s. n. covoraș de perete
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: Trafalgar
Trafalgar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trafalgar (pl. -e)
trafalgar (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: trafalgar (pl. -uri)
trafalgar (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)