3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Toscana f. vechea Etruria, regiunea Italiei centrale care se întinde de-alungul mării: 2.562.000 loc. Forma, înainte de anexarea-i la regatul Italiei (1859), un mare ducat cu cap. Florența.

TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din regiunea Toscana 2. Adj. Care aparține Toscanei sau toscanilor (1), referitor la regiunea Toscana ori la toscani. – Din fr. toscan.

toscan, ~ă [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: it toscano] 1-2 smf Persoană care face parte din populația Toscanei sau este originară de acolo. 3 smp Populația de bază care locuiește în Toscana. 4-5 a Care aparține Toscanei sau toscanilor (3). 6-7 a Privitor la Toscana sau la toscani (3). 8-9 a Caracteristic Toscanei sau toscanilor 10 a Originar din Toscana. 11 sfa Dialect vorbit de toscani (3). 12 a (Îs) Ordin ~ Ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie.

TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Toscanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Toscanei sau populației acestei regiuni, care este din Toscana, care se referă la regiunea Toscana sau la populația ei; propriu, caracteristic pentru regiunea Toscana sau pentru populația ei. – Din fr. toscan.

TOSCÁN, -Ă adj. Din Toscana. ♦ Ordin toscan = ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. [< it. toscana, fr. toscan, cf. Toscana – regiune în Italia centrală].

TOSCÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Toscana. II. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. (< fr. toscan, it. toscano)

Toscan a. și m. originar din Toscana; ordin toscan, cel mai simplu din cele cinci ordine de arhitectură.

toscán, -ă s. Locuitor din Toscana. Adj. Stilu toscan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toscán adj. m., s. m., pl. toscáni; adj. f., s. f. toscánă, pl. toscáne

*toscánă (idiom) s. f., g.-d. art. toscánei

toscán s. m., adj. m., pl. toscáni; f. sg. toscánă, g.-d. art. toscánei, pl. toscáne

Intrare: Toscana
Toscana
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: toscan (adj.)
toscan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toscan
  • toscanul
  • toscanu‑
  • tosca
  • toscana
plural
  • toscani
  • toscanii
  • toscane
  • toscanele
genitiv-dativ singular
  • toscan
  • toscanului
  • toscane
  • toscanei
plural
  • toscani
  • toscanilor
  • toscane
  • toscanelor
vocativ singular
plural
Intrare: toscană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tosca
  • toscana
plural
  • toscane
  • toscanele
genitiv-dativ singular
  • toscane
  • toscanei
plural
  • toscane
  • toscanelor
vocativ singular
  • tosca
  • toscano
plural
  • toscanelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toscan (adj.)

  • 1. Care aparține Toscanei sau toscanilor, referitor la regiunea Toscana ori la toscani.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Ordin toscan = ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie.
      surse: DN
    • 1.2. (și) substantivat neutru (numai) singular Dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne.
      surse: MDN '00

etimologie:

toscan, -ă (persoană) toscană

  • 1. Persoană originară sau locuitor din regiunea Toscana
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: