TORTABA n. cuman. 1. – (Giur 256); contaminat cu turtă: Turtab(a) s. (AO XVIII și -a (Dicționarul Frunzescu) azi Turtava (r. Baia de Aramă). 2. Scurtat: *Tort/oiu: Tortoești s, sau < subst. tort. 3. Prob. Tîrtoba, ard., 1633 (Paș). 4. Scurtat: Tîrtea, munt. (17 B II 81); – ard. (DR II 697) sau < tîrt subst. onomatopeic (Tiktin).