2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOKIÓT, -Ă, tokioți, -te, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară, sau locuitor din Tokio. 2. Adj. Care aparține capitalei Tokio sau tokioților (1); privitor la Tokio sau la tokioți. [Pr.: -ki-ot] – Tokio (n. pr.) + suf. -ot.

tokiót, -ă adj. Care aparține orașului Tokio ◊ „Rata de creștere a populației tokiote [...] a fost cea mai scăzută din ultimul deceniu.” R.l. 15 IV 73 p. 6 (din Tokio + -ot; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tokiót (referitor la Tokio) (-ki-ot) adj. m., s. m., pl. tokióți; adj. f., s. f. tokiótă, pl. tokióte

tokiót, -ă, tokióți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din populația de bază a orașului Tokio (capitala Japoniei) sau este originară de acolo (Menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).

Intrare: tokiot (adj.)
  • silabație: to-ki-ot
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tokiot
  • tokiotul
  • tokiotu‑
  • tokio
  • tokiota
plural
  • tokioți
  • tokioții
  • tokiote
  • tokiotele
genitiv-dativ singular
  • tokiot
  • tokiotului
  • tokiote
  • tokiotei
plural
  • tokioți
  • tokioților
  • tokiote
  • tokiotelor
vocativ singular
  • tokiotule
  • tokiote
  • tokio
  • tokioto
plural
  • tokioților
  • tokiotelor
Intrare: tokiot (s.m.)
  • silabație: to-ki-ot
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tokiot
  • tokiotul
  • tokiotu‑
plural
  • tokioți
  • tokioții
genitiv-dativ singular
  • tokiot
  • tokiotului
plural
  • tokioți
  • tokioților
vocativ singular
  • tokiotule
  • tokiote
plural
  • tokioților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tokiot tokiotă

etimologie:

  • Tokio (nume propriu) + sufix -ot.
    surse: DEX '09