6 definiții pentru Toinea

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

toi1 i [At: MAT. DIALECT. I, 99 / E: ns cf toi3] (Reg; rep) Strigăt cu care se stârnesc iepurii din culcușuri.

toi2 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 165 / E: tc toy (kușu)] (Orn; reg) Țiclean (Sitta europaea caesia).

toi3 sn [At: DOSOFTEI, PS. 218/18 / Pl: ~uri / E: tc toy „petrecere, banchet”] 1 (Îvp) Zgomot mare produs de oameni care strigă, cântă, se ceartă etc. Si: gălăgie, larmă, vacarm. 2 (Îvp; pex) Ceartă (1). 3 (Îvp; pex) Scandal. 4 (Buc; îe) A avea ~ (cu cineva sau cu ceva) A avea bătaie de cap, necaz (cu cineva sau cu ceva). 5 (Reg; îe) A sta de ~ul cuiva A îngriji (insistent) de cineva. 6 (Reg; îe) A sta de-un ~ A sta numai și numai pe un lucru. 7 (Îvp) Învălmășeală. 8 (Îvp) Încăierare. 9 (Îvp) Centru al unei îngrămădiri de oameni, al unei mulțimi. 10 (Îvp; pex) Ceată1 (19). 11 (Înv) Grosul armatei Si: (înv) temei (35). 12 (Reg) Cârd (de păsări). 13 (Pop) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare Si: (pop) dric, tărie (49). 14 (Pop; ccr) Esența unui lucru. 15 (Pop; îe) A fi în (sau după) ~ul cuiva A fi după firea cuiva. 16 (Reg) Loc în albia unui râu unde apa este adâncă și repede Si: șuvoi1, undă. 17 (Pop; îlav) În ~ul... În mijlocul...

toi4 [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 691/14 / Pzi: ~esc / E: toi3] 1 vi (Îvp) A face zgomot. 2 vi (Îvp) A striga. 3 vt (Îvp) A certa (1). 4-5 vtr (Reg) A (se) calma (1-2).

TOI vb. (Mold., Criș.) A mustra; a ocărî. A: Fericitul . . . să feace ca focul asupra lor . . . și-i toiia zîcînd: a ce le scrieți voi aceastea? DOSOFTEI, VS. C: Voi nu gîndiți să ascultați cuvîntul lui Dumnăzău . . ., ce încă toiți și vă aflați alte besezi. MOL. 1695, 83v. Etimologie: toi s.n. (< tc. toy).. Cf. preobrăzi, probozi, vrevi; înjura, lihăi.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Toi/că, -de, -lă, -nea v. Stoia II 2, III 1, 5, 7.

Intrare: Toinea
Toinea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Toinea