2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCÍLĂ, tocile, s. f. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. – Din bg., sb. točilo.

toci sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~le / E: vsl точило] 1 Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau cu o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. 2-3 (Fam; fig; dep) Tocilar (2-3). 4 (Mol) Instrument muzical nedefinit mai îndeaproape.

TOCÍLĂ, tocile, s. f. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. – Din bg., scr. točilo.

TOCÍLĂ, tocile, s. f. Piatră (sau mașină compusă dintr-un disc abraziv și un mîner sau o pedală) cu care se ascut instrumentele de tăiat. N-ar vrea să-l întîlnească undeva singur, fără a avea asupra lui pușca încărcată și sabia dată la tocilă. VORNIC, P. 186. Dă cuțitul la tocilă. BENIUC, V. 106. Plec spre bîlci după tocilă Cu gîndul cam pe teșilă. ALECSANDRI, P. P. 265. ◊ Fig. Se vede că ți-ai ascuțit mintea pe tocila civilizației din Sadagura! ALECSANDRI, T. 1013.

TOCÍLĂ ~e f. Dispozitiv (manual) pentru ascuțirea instrumentelor de tăiat. /<sl. tocilo

tocilă f. piatră în formă de roată pentru ascuțit unelte tăioase (cuțite, brice, foarfeci): a da la tocilă. [Bulg. TOČILO].

tocílă f., pl. e (vsl. točilo, teasc; bg, rus. točilo, teasc, tocilă). Cute circulară care se învîrtește, și așa se ascute cuțitu. A da la tocilă, a ascuți la tocilă. Fig. Iron. Elev care învață prea mult: ce tocilă!

tocila vt [At: DRLU / Pzi: ~lez, (reg) 3 tocilă / E: tocilă] 1 (Îvr) A toci3 (1). 2 (Mar) A călca rufe cu tocilătorul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tocílă s. f., g.-d. art. tocílei; pl. tocíle

tocílă s. f., g.-d. art. tocílei; pl. tocíle


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TOCILĂ subst. 1. Tocilă, V. (Tec I); Tocilescu, Gr., istoricul. 2. Tociulescu, G. (Lic Pl 354) sau < blg. Toče sint. < Todor.

Intrare: tocilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toci
  • tocila
plural
  • tocile
  • tocilele
genitiv-dativ singular
  • tocile
  • tocilei
plural
  • tocile
  • tocilelor
vocativ singular
plural
Intrare: Tocilă
Tocilă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tocilă

tocilă

  • 1. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • N-ar vrea să-l întîlnească undeva singur, fără a avea asupra lui pușca încărcată și sabia dată la tocilă. VORNIC, P. 186.
      surse: DLRLC
    • Dă cuțitul la tocilă. BENIUC, V. 106.
      surse: DLRLC
    • Plec spre bîlci după tocilă Cu gîndul cam pe teșilă. ALECSANDRI, P. P. 265.
      surse: DLRLC
    • figurat Se vede că ți-ai ascuțit mintea pe tocila civilizației din Sadagura! ALECSANDRI, T. 1013.
      surse: DLRLC

etimologie: