5 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOCÁT2, -Ă, tocați, -te, adj. Tăiat foarte mărunt. – V. toca.

TOCÁT2, -Ă, tocați, -te, adj. Tăiat foarte mărunt. – V. toca.

TOCÁT1 s. n. Faptul de a toca.V. toca.

TOCÁT1 s. n. Faptul de a toca.V. toca.

tocat1 sn [At: CONTEMPORANUL, I, 405 / E: toca1] 1-8 Tocare (1-8).

tocat3 sn [At: H XIV, 359 / Pl: ~e / E: tc tokat] (Olt; Dob; înv) Poartă1.

tocat4, ~ă a [At: ARGHEZI, S. XI, 31 / Pl: ~ați, ~e / E: toca1] 1 Tăiat foarte mărunt. 2 (D. anumite alimente) Transformat în pastă. 3 (D. mers) Cu pași mici, sacadați. 4 (Reg) Omorât (prin tăiere în bucăți) Si: nimicit. 5 (Îvr; fig; d. vârstă) Împlinit. 6 (Reg; îe) A fi ~ la cap A fi zăpăcit (de beție). 7 (Reg; îae) A fi cu judecată. 8 (Reg; d. drum) Bătătorit2 (1). 9 (Fam; fig) Sâcâit de către cineva cu lucruri neimportante. 10 (Reg; d. pământ) Mărunțit. 11 (Reg; d. lemne) Spart. 12 (Fam; fig; d. bani, avere etc.) Risipit. 13 (Fam; fig) Ruinat (de către cineva). 14 (D. păr) Cu firul despicat. 15 (D. țesături) Destrămat din cauza folosirii îndelungate. 16 (D. materiale textile) Deteriorat de molii.

tocat2 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: np Tokat] (Înv) 1 Cit de calitate superioară. 2 Alamă albă de cea mai bună calitate.

TOCÁT2, -Ă, tocați, -te, adj. 1. Tăiat mărunt; (despre anumite alimente) transformat în pastă. Cu ce-l hrănește? Tot cu fîn tocat Și cu orz pisat, De vînt vînturat. TEODORESCU, P. P. 62. ◊ Fig. Cuvintele îi ieșeau tocate dintre dinți. DUMITRIU, N. 229. 2. Fig. Neîntreg la minte, zăpăcit (de beție). Mirele, mai ales pentru că era acuma și cam tocat la cap... au lăsat-o afară. SBIERA, P. 21.

TOCÁT1 s. n. Faptul de a toca. Multă inimă n-ai nici d-ta pentru tocatul de oase și-ți mai place să stai de vorbă cu oameni deștepți decît să tai carne. SLAVICI, O. II 133.

Tocat n. oraș în Turcia aziatică cu 44.000 loc. Cituri.

tocát n., pl. urĭ (turc. Tokat, orașu anatolian de unde se aduceaŭ acestea). Vechĭ. Un fel de cit foarte bun. Cov. Sec. 19. Alamă albă de cea maĭ bună calitate.

TOCÁ, toc, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți foarte mărunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească. 3. Intranz. și tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦ Fig. A flecări, a sporovăi. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi. A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului. – Lat. *toccare.

toca1 [At: VARLAAM, C. 435 / Pzi: toc, (îvr) tochez / E: ml *toccare] 1 vi A bate toaca (1). 2 vi (Reg; îlav) Unde popa nu toacă Foarte departe. 3 vi (Pop; șîe a ~ din gură sau a-i ~ (cuiva) gura (ca o moară sau ca melițoiul, ca o râșniță etc.) A vorbi într-una Si: (pfm) a flecări, a sporovăi. 4 vt (Pop; îe) A ~ (la) verzi și uscate sau a ~ câte-n lună și-n soare A spune fel de fel de nimicuri. 5-6 vti (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) la ureche (sau la cap) ori a ~ (pe cineva) la (sau în) cap sau a ~ capul (cuiva) A sâcâi pe cineva cu același lucm. 7 vi (Reg; îe) A ~ pe vătrai A sta degeaba. 8 vi (Mun; îe) A ~ pe vatră A duce viață grea, plină de lipsuri. 9 vi (Olt; îe) Toacă pe vătrai Se spune despre un om care a sărăcit. 10 vt (Îc) Toacă-gură Persoană care vorbește mult Si: guraliv, limbut. 11 vi (Reg) A lovi în ceva. 12 vi (Reg) A ciocăni. 13 vi (D. berze) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea deasă și repetată a celor două părți ale ciocului. 14 vi (D. mitraliere) A produce sunete scurte și dese în timpul tragerii. 15 vt A tăia un material în bucăți foarte mărunte (transformându-l în pastă), prin lovituri repetate, cu un instrument tăios sau cu ajutorul unor mașini speciale Si: (reg) a tocăla1 (2), a tocăni (5). 16 vt (Reg; îe) A-i ~ gura bureți A vorbi repede, spunând lucruri neînsemnate. 17 vt (Reg; îe) A ~ la bureți (sau la castraveți, la varză) A tremura foarte tare (de frig). 18 vt (Reg; c. i. pământ) A mărunți. 19 vt (Reg) A sparge lemne pentru foc. 20 vt (Îrg) A omorî (tăind în bucăți) Si: a nimici. 21 vt (Fam; fig) A risipi bani, avere etc. 22 vt (Reg; fig) A (o) ~ la papuc A risipi averea (la petreceri și la jocuri de noroc). 23 vt (Fam; fig) A sărăci pe cineva. 24 vr (D. păr) A se despica. 25 vr (D. țesături) A se destrăma din cauza folosirii îndelungate. 26 vt (Subiectul indică molii) A deteriora o țesătură.

TOCÁ, toc, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți foarte mărunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească. 3. Intranz., Tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦ Fig. A flecări, a sporovăi. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi. A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului. – Din lat. *toccare.

TOCÁ, toc, vb. I. 1. Tranz. A tăia un material în bucăți foarte mărunte (uneori reducîndu-l la o pastă) prin lovituri repetate cu un instrument tăios sau utilizînd mașini speciale. Dumitrache, adună urzici, toacă-le, fierbe-le, amestecă-le cu tărîțe și dă-le la rațe. STANCU, D. 6. Răsuceai de asemeni o funie de cîlți... și pe urmă tocai cîlții mărunt pe o buturugă, c-un toporaș. PAS, Z. I 37. Stăteau toți ca niște bușteni, pe care ai fi putut să toci toată pădurea. GALACTION, O. I 271. ◊ Fig. Plumbii toacă nemilos îngrăditura cu nuiele împletite. DUMITRIU, N. 214. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la bunuri materiale) A cheltui fără chibzuială, a risipi. Se miră cum am putut, în asemenea timpuri, să-mi toc trei moșteniri. C. PETRESCU, C. V. 200. Își tocase moștenirea de la părinți, iaca ce făcuse! DELAVRANCEA, O. II 326. S-a îndrăgit cu vătaful lui de curte și-i toacă starea fără mustrare de cuget. FILIMON, C. 219. ♦ (Cu privire la persoane) A duce la ruină, prin cheltuieli nechibzuite; a face să sărăcească. A divorțat de Pascalopol, după ce l-a tocat, și acum e prin Spania. CĂLINESCU, E. O. II 320. Unii spun că Brumaru trăiește din expediente de club, iar alții că ar fi bogat și Nadina îl toacă îngrozitor. REBREANU, R. I 254. 3. Intranz. A îndruga multe și mărunte; a flecări, a sporovăi. De ani de zile toca despre eroi, patrie... și la cel dintîi obuz, a fugit. CAMILAR, N. I 64. Ce rost își are pofta nebună a șerpișorilor mei de copii aici, cînd eu ți-am tocat despre bielă? SAHIA, N. 32. Le toacă gura în neștire, Se bat cu morile de vînt. VLAHUȚĂ, P. 53. ◊ Expr. A toca cuiva la ureche (sau la cap) sau (tranz.) a toca pe cineva la cap = a spune (cuiva) multe și mărunte, a plictisi pe cineva cu același lucru; a flecări. D-nul director, cu consoarta după el, nu-l slăbește și-i toacă la ureche. VLAHUȚĂ, O. A. III 8. Că doar n-am să-ți toc la ureche pînă mîne. ALECSANDRI, T. I 110. El iubea liniștea și copiii îi tocau la cap toată ziua. NEGRUZZI, S. I 206. A-i toca cuiva gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită) v. gură (I 3). (Tranz.) A toca la verzi și uscate sau a toca cîte-n lună și în soare = a povesti tot felul de baliverne, a spune verzi și uscate. 4. Intranz. A bate, a ciocăni, a lovi, a bocăni. După zidul morii, mulțimi de mitraliere prinseră a toca. CAMILAR, N. I 82. O mitralieră toacă departe, dar lovește prea scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 399. El au tocat la ușă, și ea au întrebat că cine-i acolo. SBIERA, P. 84. ◊ Tranz. Îmi vine să-l toc în cap, să-l omor... că încă atîta năcaz nime nu mi-a făcut. RETEGANUL, P. IV 25. 5. Intranz. A bate toaca. Cuvioșii părinți au tocat, au dat clopotelor grai. GALACTION, O. I 217. Popa-n toacă, toacă La biserica din sat. MACEDONSKI, O. I 86. Nu se auzea de dimineață pînă în sară decît tocînd și trăgînd clopotele. NEGRUZZI, S. I 226. Cînd toca la Radu-vodă, Eu stam cu puica de vorbă. TEODORESCU, P. P. 312. Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă. (Fig.) Crăcile uscate se băteau una de alta, sunau în depărtări, tocînd în clopotnițele singurătăților. CAMILAR, N. II 271. Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. EMINESCU, O. I 69. ◊ Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe, unde și-a înțărcat dracul copiii. Vă duceți... În baltă, trestie, pustietate, Unde popa nu toacă, Unde fata nu gioacă. ALECSANDRI, P. P. 10. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic, lovindu-și una de alta, în mod ritmic, cele două părți ale ciocului. Cocostîrcii, înfipți într-un picior, Dau gîtul peste aripi, tocînd din ciocul lor. ALECSANDRI, P. III 39.

A TOCÁ toc 1. tranz. 1) (materiale sau alimente)A tăia în bucăți mici (cu ajutorul unui cuțit sau al unei mașini speciale). 2) fig. fam. (bani sau bunuri materiale) A risipi în mod nechibzuit; a irosi; a risipi; a cheltui. 2. intranz. 1) A bate toaca. 2) A vorbi mult și repede (ca o toacă). ◊ A-i ~ cuiva la ureche (sau la cap) a plictisi pe cineva, spunându-i mereu aceleași lucruri; a-i bate cuiva capul. ~ la verzi și uscate a flecări. 3) (despre arme) A țăcăni întruna. 4) (despre păsări, mai ales despre berze) A produce un sunet caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului. /<lat. toccare

tocà v. 1. se zice de strigătul berzei; 2. fam. a spune vrute și nevrute, a vorbi întruna: a toca câte în lună și în soare, îi toacă gura; 3. a anunța serviciul divin bătând toaca: acum toacă de leturghie; 4. a trage clopotele: toacă la biserică; 5. a lovi tare: îi toacă în cap; 6 a tăia în mici bucăți; a toca carne; 7. fig. a ruina, a risipi: la tocat, și-a tocat starea. [Verb de origină imitativă (cf. toc!)].

3) toc, a v. intr. (d. interj. toc saŭ lat. pop. tõccare, tot onomatopeĭe; it. toccare, pv. tocar, fr. toucher, toquer, sp. pg. tocar. – El toacă, să toace). Bat toaca: popa nu toacă de doŭă orĭ pentr’o babă surdă. Clămpănesc, bat din cĭoc: barza toacă. Clămpănesc, vorbesc mult: ĭa nu maĭ toca la urechea mea, ĭa nu-mĭ toca la cap, toată ziŭa îțĭ toacă gura. V. tr. Vorbesc mult: a toca cîte’n lună și’n soare. Taĭ carnea cu satîru (saŭ cu mașina) în bucățele foarte micĭ ca să fac chiftele (în nord hăcuĭesc): a toca carne, carne tocată. Fig. Iron. Risipesc, mănînc: șĭ-a tocat averea la chefurĭ. Ruinez, scurg de parale: prieteniĭ l-aŭ tocat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: Tocat
Tocat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tocat (adj.)
tocat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocat
  • tocatul
  • tocatu‑
  • toca
  • tocata
plural
  • tocați
  • tocații
  • tocate
  • tocatele
genitiv-dativ singular
  • tocat
  • tocatului
  • tocate
  • tocatei
plural
  • tocați
  • tocaților
  • tocate
  • tocatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tocat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocat
  • tocatul
  • tocatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tocat
  • tocatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: toacă-gură
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
plural
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
genitiv-dativ singular
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
plural
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
vocativ singular
plural
Intrare: toca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toca
  • tocare
  • tocat
  • tocatu‑
  • tocând
  • tocându‑
singular plural
  • toa
  • tocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • toc
(să)
  • toc
  • tocam
  • tocai
  • tocasem
a II-a (tu)
  • toci
(să)
  • toci
  • tocai
  • tocași
  • tocaseși
a III-a (el, ea)
  • toa
(să)
  • toace
  • toca
  • tocă
  • tocase
plural I (noi)
  • tocăm
(să)
  • tocăm
  • tocam
  • tocarăm
  • tocaserăm
  • tocasem
a II-a (voi)
  • tocați
(să)
  • tocați
  • tocați
  • tocarăți
  • tocaserăți
  • tocaseți
a III-a (ei, ele)
  • toa
(să)
  • toace
  • tocau
  • toca
  • tocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toca

  • 1. tranzitiv A tăia în bucăți foarte mărunte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dumitrache, adună urzici, toacă-le, fierbe-le, amestecă-le cu tărîțe și dă-le la rațe. STANCU, D. 6.
      surse: DLRLC
    • Răsuceai de asemeni o funie de cîlți... și pe urmă tocai cîlții mărunt pe o buturugă, c-un toporaș. PAS, Z. I 37.
      surse: DLRLC
    • Stăteau toți ca niște bușteni, pe care ai fi putut să toci toată pădurea. GALACTION, O. I 271.
      surse: DLRLC
    • figurat Plumbii toacă nemilos îngrăditura cu nuiele împletite. DUMITRIU, N. 214.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat familiar A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se miră cum am putut, în asemenea timpuri, să-mi toc trei moșteniri. C. PETRESCU, C. V. 200.
      surse: DLRLC
    • Își tocase moștenirea de la părinți, iaca ce făcuse! DELAVRANCEA, O. II 326.
      surse: DLRLC
    • S-a îndrăgit cu vătaful lui de curte și-i toacă starea fără mustrare de cuget. FILIMON, C. 219.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • A divorțat de Pascalopol, după ce l-a tocat, și acum e prin Spania. CĂLINESCU, E. O. II 320.
        surse: DLRLC
      • Unii spun că Brumaru trăiește din expediente de club, iar alții că ar fi bogat și Nadina îl toacă îngrozitor. REBREANU, R. I 254.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • El au tocat la ușă, și ea au întrebat că cine-i acolo. SBIERA, P. 84.
      surse: DLRLC
    • Îmi vine să-l toc în cap, să-l omor... că încă atîta năcaz nime nu mi-a făcut. RETEGANUL, P. IV 25.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat A îndruga multe și mărunte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flecări sporovăi attach_file 3 exemple
      exemple
      • De ani de zile toca despre eroi, patrie... și la cel dintîi obuz, a fugit. CAMILAR, N. I 64.
        surse: DLRLC
      • Ce rost își are pofta nebună a șerpișorilor mei de copii aici, cînd eu ți-am tocat despre bielă? SAHIA, N. 32.
        surse: DLRLC
      • Le toacă gura în neștire, Se bat cu morile de vînt. VLAHUȚĂ, P. 53.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. expresie A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plictisi attach_file 3 exemple
        exemple
        • D-nul director, cu consoarta după el, nu-l slăbește și-i toacă la ureche. VLAHUȚĂ, O. A. III 8.
          surse: DLRLC
        • Că doar n-am să-ți toc la ureche pînă mîne. ALECSANDRI, T. I 110.
          surse: DLRLC
        • El iubea liniștea și copiii îi tocau la cap toată ziua. NEGRUZZI, S. I 206.
          surse: DLRLC
      • 3.1.2. expresie A-i toca cuiva gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită).
        surse: DLRLC
      • 3.1.3. expresie A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. intranzitiv A bate toaca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • Cuvioșii părinți au tocat, au dat clopotelor grai. GALACTION, O. I 217.
      surse: DLRLC
    • Popa-n toacă, toacă La biserica din sat. MACEDONSKI, O. I 86.
      surse: DLRLC
    • Nu se auzea de dimineață pînă în sară decît tocînd și trăgînd clopotele. NEGRUZZI, S. I 226.
      surse: DLRLC
    • Cînd toca la Radu-vodă, Eu stam cu puica de vorbă. TEODORESCU, P. P. 312.
      surse: DLRLC
    • Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă.
      surse: DLRLC
    • figurat Crăcile uscate se băteau una de alta, sunau în depărtări, tocînd în clopotnițele singurătăților. CAMILAR, N. II 271.
      surse: DLRLC
    • figurat Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. EMINESCU, O. I 69.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie Unde popa nu toacă = foarte departe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Vă duceți... În baltă, trestie, pustietate, Unde popa nu toacă, Unde fata nu gioacă. ALECSANDRI, P. P. 10.
        surse: DLRLC
    • 4.2. (Despre o armă) A bubui la intervale dese.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: păcăni attach_file 2 exemple
      exemple
      • După zidul morii, mulțimi de mitraliere prinseră a toca. CAMILAR, N. I 82.
        surse: DLRLC
      • O mitralieră toacă departe, dar lovește prea scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 399.
        surse: DLRLC
    • 4.3. (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cocostîrcii, înfipți într-un picior, Dau gîtul peste aripi, tocînd din ciocul lor. ALECSANDRI, P. III 39.
        surse: DLRLC

etimologie:

tocat (adj.)

  • 1. Tăiat foarte mărunt.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mărunțit (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cu ce-l hrănește? Tot cu fîn tocat Și cu orz pisat, De vînt vînturat. TEODORESCU, P. P. 62.
      surse: DLRLC
    • figurat Cuvintele îi ieșeau tocate dintre dinți. DUMITRIU, N. 229.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre anumite alimente) Transformat în pastă.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Neîntreg la minte, zăpăcit (de beție).
    exemple
    • Mirele, mai ales pentru că era acuma și cam tocat la cap... au lăsat-o afară. SBIERA, P. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi toca
    surse: DEX '98 DEX '09

tocat (s.n.)

etimologie:

  • vezi toca
    surse: DEX '98 DEX '09