11 intrări

89 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOC3, tocuri, s. n. Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului. – Din bg. tok.

TOC3, tocuri, s. n. Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului. – Din bg. tok.

TOC2, tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teacă de sabie. 2. Ustensilă pentru scris sau desenat cu cerneală ori cu tuș făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. – Din magh., sb. tok.

TOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare. – Onomatopee.

TOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare. – Onomatopee.

toc4 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: bg ток] Partea mai ridicată de pe talpa încălțămintei, care corespunde călcâiului.

toc3 sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/5 / V: (pop) tioc sn, (reg) tioacă, tio sf / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: mg tok cf srb tok] 1 Cutie de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente. 2 Teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). 3 (Îrg) Tolbă (1) pentru săgeți. 4 (Rar) Teacă de sabie. 5 Teacă în care se păstrează cutea pentru coasă Si: (reg) tiocuș (2). 6 (Reg) Vas de lemn în care se păstrează brânză, lapte, apă etc. Si: (reg) bărbânță. 7 (Reg) Vas făcut dintr-un trunchi2 de copac scobit, în care se opăresc rufele. 8 (Reg; îf tioc) Ceaun mic. 9 (Ban; îaf) Ciob (1). 10 (Trs) Pâlnie făcută din scoarță de arbore (mai ales de brad), în care se pune rășină. 11 (Reg) Cornet de hârtie Si: (reg) tiocuș (3). 12 (Trs) Învelitoare în care se pun penele unei perne Si: (reg) coș, dos, tocar (1). 13 (Reg) Veșcă făcută din coajă de copac, așezată înjurai pietrelor morii țărănești pentrua împiedica risipirea făinii Si: (pop) ocol, văcălie, (reg) obod. 14 (Trs) Membrană în care este învelit bobul unor plante (mai ales la grâu) Si: (pop) cămașă, găoace. 15 (Înv; îf tioc) Caliciu la flori. 16 (Reg) Boboc de floare. 17 (Reg) Înveliș al cornului la bou. 18 (Reg) Cochilie a melcului. 19 (Ban; îf tioc) Polonic. 20 (Reg) Cupă la moară. 21 (Reg; îf tiocă) Groapă în pământ, căptușită cu scânduri, care se folosește pentru stingerea varului Si: varniță. 22 (Reg; îf tioc) Gaură în pământ, la jocul în nasturi. 23 Cadru de lemn, de metal etc., în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. 24 (Dlg) Matcă. 25 (Dlg) Partea de jos a rindelei în care intră cuțitul. 26 Ustensilă pentru scris (cu cerneală sau cu tuș), constituită dintr-o tijă prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a peniței Si: condei, (reg) tonjâc. 27 (Șîs ~ rezervor) Stilou. 28 (Reg) Țigaret. 29 (Olt) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 30 (Olt) Melodie după care se execută dansul tocul1 (29). 31 (Reg) Cutie de chibrituri.

toc1 [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / V: ~a / E: fo] 1-2 sn, i (Rep) (Cuvânt care) imită zgomotul produs de o ciocănitură, de o lovitură într-un obiect sau într-un material dur. 3-4 sn, i (Reg; rep) (Cuvânt care) redă strigătul caracteristic al bibilicii. 5 i (Reg; rep) Cuvânt cu care se cheamă mieii la supt. 6 sn (Reg) Clopot la oi.

toc2 sm [At: KLEIN, D. 439 / Pl: ? / E: mg tok] (Iht; Trs) Șip2 (Acipenser sturio).

TOC2, tocuri, s. n. 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). ♦ Spec. (Rar) Teacă de sabie. 2. Unealtă de scris cu cerneală făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. ◊ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. – Din magh., scr. tok.

TOC2, tocuri, s. n. 1. Cutie de lemn, de metal sau de piele, putînd avea diverse forme și mărimi și în care se păstrează anumite arme, instrumente sau aparate; teacă de piele, de carton etc. în care se țin obiecte mici (piepteni, ochelari etc.). Deodată Mișu se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123. Ana Lipan își cercetă în oglinda poșetei obrazul și răsuci roșul în tocul de metal. C. PETRESCU, C. V. 197. Două tocuri de pieptine de catife... cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141. Păstorul la care șădem mi-au dat o părechi de călămări foarte frumoase și fimeia lui un toc de ceasornic. KOGĂLNICEANU, S. 78. ♦ (Rar) Teacă de sabie. Gheorghilaș nu se-nvoia, Sabia din toc scotea, Pe nalt cer o ascuțea. BIBICESCU, P. P. 337. ♦ (Rar) Cornet de hîrtie. Ana își descărcă toată indignarea pe Sabina, care sosea cu tocul de castane. C. PETRESCU, C. V. 116. 2. Cadru de lemn (mai rar de metal) în care se fixează, la o construcție, ușile și ferestrele. Pe lîngă unelte de gospodărie sătească, meșteri tîmplari produceau în serie tocuri de ferestre, mese și scaune de tei. SADOVEANU, M. C. 111. Dădu să-i lucreze un dulgher tocuri pentru uși și ferestre. CAMIL PETRESCU, O. I 82. [Încăperile] răspundeau toate în horă, prin niște uși cu tocuri de piatră. ODOBESCU, S. I 128. 3. Unealtă de scris, făcută din lemn, os sau metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. V. pană. După douăzeci și patru de semnături, colonelul a lăsat tocul jos. SAHIA, N. 72. Căpitanul, cu tocul în mînă, cu foaia albă dinainte, alunecă tot mai adînc în ipotezele fără sfîrșit ale unei metafizici încîlcite. BART, S. M. 78. Să învețe... mai tîrziu a învîrti tocul chiar și pe hîrtie, ca niște logofeți. DELAVRANCEA, S. 217. ◊ Toc rezervor = stilou.

TOC1 interj. (De obicei repetat) Cuvînt care redă zgomotul produs de lovituri puternice într-un obiect sau într-un material tare. Bătea nepăsător în poartă: toc! toc! toc! I. BOTEZ, ȘC. 176. N-ai nici cînd închide ochii, căci te cheamă toc, toc, toc! Toc, toc, toc! la rugăciune. CONTEMPORANUL, I 405. ◊ (Substantivat) Toc-tocul bastonului purtat de orb a sunat adesea chiar sub fereastra unde tînărul... migălea... versurile lui. V. ROM. ianuarie 1954, 155.

TOC3, tocuri, s. n. Partea de pe talpa încălțămintei corespunzînd călcîiului, formată din bucăți de piele suprapuse sau, uneori, din lemn. Pantofi decoltați, vîrîți în niște galoși cu tocuri nespus de înalte. I. BOTEZ, ȘC. 111. Cu tocul de la cizmă trase o linie lungă pe pămînt. D. ZAMFIRESCU, R. 141. Un ofițer... își ciocni tocurile. VLAHUȚĂ, O. A. 267. Papuci roșiori, Pe la toc cu flori, Mult jucători. TEODORESCU, P. P. 78.

TOC1 interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocnitură într-un obiect tare). /Onomat.

TOC2 ~uri m. Unealtă de scris în formă de bețișor, prevăzut la un capăt cu un dispozitiv în care se introduce penița; condei. ◊ ~ rezervor toc având un rezervor umplut cu cerneală, care ajunge automat până la vârful peniței; stilou. /<ung., sb. tok

TOC3 ~uri n. Partea de dinapoi, mai ridicată, a tălpii la încălțăminte; călcâi. Pantofi cu ~ înalt. /<bulg. tok

TOC4 ~uri n. 1) Cutie specială în care se țin unele obiecte sau instrumente. ~ de ochelari. 2) rar Teacă de sabie. 3) Cadru prins în zidărie, în care se fixează ușile și ferestrele. /<ung., sb. tok

toc n. călcâiu de încălțăminte, partea mai groasă și mai ridicată a încălțămintelor sub călcâie: ghete cu locul înalt. [Cf. it. TOCCO, bucată (de lemn)].

toc! int. imită sgomotul lovirii a două corpuri: toc! toc! [Onomatopee].

toc n. 1. cutie lungăreață de păstrat ceva; 2. cutioară de carton sau lemn de mărimea lucrului păstrat; 3. teacă de piele, atârnată de oblâncul șelei, de ținut pistoalele; 4. tocul, prins de brâu cu un cârlig, în care țăranul ține gresia sau cutea; 5. suport de ușă sau de fereastră: uși cu tocuri de piatră OD.; 6. partea din afară a cornului; 7. văcălia morii; 8. un fel de mâner la capătul căruia se fixează penițele de scris. [Croat TOK, teacă].

arată toate definițiile

Intrare: Toc
nume propriu (I3)
  • Toc
Intrare: toc (iht.)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toc
  • tocul
plural
genitiv-dativ singular
  • toc
  • tocului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: toc (la pantof)
toc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toc
  • tocul
  • tocu‑
plural
  • tocuri
  • tocurile
genitiv-dativ singular
  • toc
  • tocului
plural
  • tocuri
  • tocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: toc (obiect)
toc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toc
  • tocul
  • tocu‑
plural
  • tocuri
  • tocurile
genitiv-dativ singular
  • toc
  • tocului
plural
  • tocuri
  • tocurilor
vocativ singular
plural
Intrare: toc (suf.)
sufix (I7-S)
  • toc
Intrare: toacă-gură
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
plural
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
genitiv-dativ singular
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
plural
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
  • toacă-gu
vocativ singular
plural
Intrare: toc / -toc (interj.)
toc2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • toc
toc-toc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • toc-toc
Intrare: toca
verb (VT81)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • toca
  • tocare
  • tocat
  • tocatu‑
  • tocând
  • tocându‑
singular plural
  • toa
  • tocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • toc
(să)
  • toc
  • tocam
  • tocai
  • tocasem
a II-a (tu)
  • toci
(să)
  • toci
  • tocai
  • tocași
  • tocaseși
a III-a (el, ea)
  • toa
(să)
  • toace
  • toca
  • tocă
  • tocase
plural I (noi)
  • tocăm
(să)
  • tocăm
  • tocam
  • tocarăm
  • tocaserăm
  • tocasem
a II-a (voi)
  • tocați
(să)
  • tocați
  • tocați
  • tocarăți
  • tocaserăți
  • tocaseți
a III-a (ei, ele)
  • toa
(să)
  • toace
  • tocau
  • toca
  • tocaseră
Intrare: Țoc
Țoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țoc (interj.)
țoc2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țoc
țoc-țoc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • țoc-țoc
Intrare: țoc (subst.)
țoc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoc
  • țocul
  • țocu‑
plural
  • țocuri
  • țocurile
genitiv-dativ singular
  • țoc
  • țocului
plural
  • țocuri
  • țocurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

toca

  • 1. tranzitiv A tăia în bucăți foarte mărunte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Dumitrache, adună urzici, toacă-le, fierbe-le, amestecă-le cu tărîțe și dă-le la rațe. STANCU, D. 6.
      surse: DLRLC
    • Răsuceai de asemeni o funie de cîlți... și pe urmă tocai cîlții mărunt pe o buturugă, c-un toporaș. PAS, Z. I 37.
      surse: DLRLC
    • Stăteau toți ca niște bușteni, pe care ai fi putut să toci toată pădurea. GALACTION, O. I 271.
      surse: DLRLC
    • figurat Plumbii toacă nemilos îngrăditura cu nuiele împletite. DUMITRIU, N. 214.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat familiar A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se miră cum am putut, în asemenea timpuri, să-mi toc trei moșteniri. C. PETRESCU, C. V. 200.
      surse: DLRLC
    • Își tocase moștenirea de la părinți, iaca ce făcuse! DELAVRANCEA, O. II 326.
      surse: DLRLC
    • S-a îndrăgit cu vătaful lui de curte și-i toacă starea fără mustrare de cuget. FILIMON, C. 219.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • A divorțat de Pascalopol, după ce l-a tocat, și acum e prin Spania. CĂLINESCU, E. O. II 320.
        surse: DLRLC
      • Unii spun că Brumaru trăiește din expediente de club, iar alții că ar fi bogat și Nadina îl toacă îngrozitor. REBREANU, R. I 254.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • El au tocat la ușă, și ea au întrebat că cine-i acolo. SBIERA, P. 84.
      surse: DLRLC
    • Îmi vine să-l toc în cap, să-l omor... că încă atîta năcaz nime nu mi-a făcut. RETEGANUL, P. IV 25.
      surse: DLRLC
    • 3.1. figurat A îndruga multe și mărunte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: flecări sporovăi attach_file 3 exemple
      exemple
      • De ani de zile toca despre eroi, patrie... și la cel dintîi obuz, a fugit. CAMILAR, N. I 64.
        surse: DLRLC
      • Ce rost își are pofta nebună a șerpișorilor mei de copii aici, cînd eu ți-am tocat despre bielă? SAHIA, N. 32.
        surse: DLRLC
      • Le toacă gura în neștire, Se bat cu morile de vînt. VLAHUȚĂ, P. 53.
        surse: DLRLC
      • 3.1.1. expresie A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plictisi attach_file 3 exemple
        exemple
        • D-nul director, cu consoarta după el, nu-l slăbește și-i toacă la ureche. VLAHUȚĂ, O. A. III 8.
          surse: DLRLC
        • Că doar n-am să-ți toc la ureche pînă mîne. ALECSANDRI, T. I 110.
          surse: DLRLC
        • El iubea liniștea și copiii îi tocau la cap toată ziua. NEGRUZZI, S. I 206.
          surse: DLRLC
      • 3.1.2. expresie A-i toca cuiva gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită).
        surse: DLRLC
      • 3.1.3. expresie A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. intranzitiv A bate toaca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • Cuvioșii părinți au tocat, au dat clopotelor grai. GALACTION, O. I 217.
      surse: DLRLC
    • Popa-n toacă, toacă La biserica din sat. MACEDONSKI, O. I 86.
      surse: DLRLC
    • Nu se auzea de dimineață pînă în sară decît tocînd și trăgînd clopotele. NEGRUZZI, S. I 226.
      surse: DLRLC
    • Cînd toca la Radu-vodă, Eu stam cu puica de vorbă. TEODORESCU, P. P. 312.
      surse: DLRLC
    • Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă.
      surse: DLRLC
    • figurat Crăcile uscate se băteau una de alta, sunau în depărtări, tocînd în clopotnițele singurătăților. CAMILAR, N. II 271.
      surse: DLRLC
    • figurat Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. EMINESCU, O. I 69.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie Unde popa nu toacă = foarte departe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Vă duceți... În baltă, trestie, pustietate, Unde popa nu toacă, Unde fata nu gioacă. ALECSANDRI, P. P. 10.
        surse: DLRLC
    • 4.2. (Despre o armă) A bubui la intervale dese.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: păcăni attach_file 2 exemple
      exemple
      • După zidul morii, mulțimi de mitraliere prinseră a toca. CAMILAR, N. I 82.
        surse: DLRLC
      • O mitralieră toacă departe, dar lovește prea scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 399.
        surse: DLRLC
    • 4.3. (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cocostîrcii, înfipți într-un picior, Dau gîtul peste aripi, tocînd din ciocul lor. ALECSANDRI, P. III 39.
        surse: DLRLC

etimologie:

toc (la pantof)

  • 1. Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: călcâi diminutive: toculeț attach_file 4 exemple
    exemple
    • Pantofi decoltați, vîrîți în niște galoși cu tocuri nespus de înalte. I. BOTEZ, ȘC. 111.
      surse: DLRLC
    • Cu tocul de la cizmă trase o linie lungă pe pămînt. D. ZAMFIRESCU, R. 141.
      surse: DLRLC
    • Un ofițer... își ciocni tocurile. VLAHUȚĂ, O. A. 267.
      surse: DLRLC
    • Papuci roșiori, Pe la toc cu flori, Mult jucători. TEODORESCU, P. P. 78.
      surse: DLRLC

etimologie:

toc (obiect)

  • 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: toculeț attach_file 5 exemple
    exemple
    • Deodată Mișu se dădu îndărăt, scotocindu-și tocul revolverului. DUMITRIU, N. 123.
      surse: DLRLC
    • Ana Lipan își cercetă în oglinda poșetei obrazul și răsuci roșul în tocul de metal. C. PETRESCU, C. V. 197.
      surse: DLRLC
    • Două tocuri de pieptine de catife... cu fluturi. ALECSANDRI, T. I 141.
      surse: DLRLC
    • Păstorul la care șădem mi-au dat o părechi de călămări foarte frumoase și fimeia lui un toc de ceasornic. KOGĂLNICEANU, S. 78.
      surse: DLRLC
    • Toc de ochelari.
      surse: NODEX
    • 1.1. prin specializare rar Teacă de sabie.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Gheorghilaș nu se-nvoia, Sabia din toc scotea, Pe nalt cer o ascuțea. BIBICESCU, P. P. 337.
        surse: DLRLC
    • 1.2. rar Cornet de hârtie.
      exemple
      • Ana își descărcă toată indignarea pe Sabina, care sosea cu tocul de castane. C. PETRESCU, C. V. 116.
        surse: DLRLC
  • 2. Ustensilă pentru scris sau desenat cu cerneală ori cu tuș făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: condei attach_file 3 exemple
    exemple
    • După douăzeci și patru de semnături, colonelul a lăsat tocul jos. SAHIA, N. 72.
      surse: DLRLC
    • Căpitanul, cu tocul în mînă, cu foaia albă dinainte, alunecă tot mai adînc în ipotezele fără sfîrșit ale unei metafizici încîlcite. BART, S. M. 78.
      surse: DLRLC
    • Să învețe... mai tîrziu a învîrti tocul chiar și pe hîrtie, ca niște logofeți. DELAVRANCEA, S. 217.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Toc rezervor = toc având un rezervor umplut cu cerneală, care ajunge automat până la vârful peniței.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: stilou
  • 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe lîngă unelte de gospodărie sătească, meșteri tîmplari produceau în serie tocuri de ferestre, mese și scaune de tei. SADOVEANU, M. C. 111.
      surse: DLRLC
    • Dădu să-i lucreze un dulgher tocuri pentru uși și ferestre. CAMIL PETRESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • [Încăperile] răspundeau toate în horă, prin niște uși cu tocuri de piatră. ODOBESCU, S. I 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

toc / -toc (interj.) toc-toc

  • 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cioc (interj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Bătea nepăsător în poartă: toc! toc! toc! I. BOTEZ, ȘC. 176.
      surse: DLRLC
    • N-ai nici cînd închide ochii, căci te cheamă toc, toc, toc! Toc, toc, toc! la rugăciune. CONTEMPORANUL, I 405.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Toc-tocul bastonului purtat de orb a sunat adesea chiar sub fereastra unde tînărul... migălea... versurile lui. V. ROM. ianuarie 1954, 155.
      surse: DLRLC

etimologie:

țoc (interj.) țoc-țoc

  • 1. familiar Cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut sau de supt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ea se pleacă să te ridice și tu «țoc, țoc». DAVIDOGLU, O. 49.
      surse: DLRLC
    • Se repede la dînsa ș-o sărută, țoc, țoc! SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt gata să fac semne și minuni pentru dragostea ta, ah! (țoc, și iar îl sărută). GORJAN, H. I 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

țoc (subst.)

etimologie: