2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

toancă2 sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~nce / E: ns cf tonca] 1 (Reg) Capriciu (1). 2 (Ban; îe) A pune în ~ A face pe cineva responsabil de ceva.

toancă1 sf [At: CIHAC II, 414 / V: (reg) tionc sn / Pl: ~nce / E: ucr *тонька cf rs тонька] (Reg) Loc cu apă adâncă la cotiturile râurilor de munte Si: bulboană, vâltoare, vârtej.

TOÁNCĂ toance, s. f. (Mai ales la pl.) Cotitura unei ape curgătoare repezi. V. vîrtej, bulboană, vîltoare.

Toance f. pl. cataracte periculoase pe Bistrița moldovenească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

toáncă s. f., g.-d. art. toáncei; pl. toánce

toáncă s. f., g.-d. art. toáncei; pl. toánce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TOÁNCĂ s. v. bulboacă, bulboană, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, ochi, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

toancă s. v. BULBOACĂ. BULBOANĂ. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. OCHI. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. VALVÎRTEJ. VÎLTOARE. VÎRTEJ. VOLBURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

toánce s. f. pl. – Repeziș de apă curgătoare, curent rapid al unui rîu. Sl. tąča „ploaie”, datorită stropilor pe care-i împrăștie. Legătura cu pol. ton „adîncime” (Cihac, II, 414), nu este probabilă. În Mold., mai ales ca toponim.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Toancele
Toancele nume propriu
nume propriu (I3)
  • Toancele
Intrare: toancă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toancă
  • toanca
plural
  • toance
  • toancele
genitiv-dativ singular
  • toance
  • toancei
plural
  • toance
  • toancelor
vocativ singular
plural

toancă

etimologie: