3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIZ, -Ă, tizi, -e, s. m. și f. Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim (2). – Din sl. tizŭ.

TIZ, -Ă, tizi, -e, s. m. și f. Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim (2). – Din sl. tizŭ.

tiz2, ~ă sm (rar) sf [At: DOSOFTEI, PS. 917 / V: (reg) chi sf / Pl: ~i, ~e / E: slv тьзъ] 1 Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta Si: omonim. 2 (Reg; hip) Termen de adresare între persoane de aceeași vârstă. 3 (Reg) Termen de adresare folosit între frații și surorile de cruce. 4 (Reg) Termen de adresare pentru o rudă (tânără) mai îndepărtată. 5 (Reg) Prieten.

TIZ, -Ă, tizi, -e, s. m. și f. (Mai ales la masculin singular) Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta. Noi regăsim pe hrăpitorul tiz al acestuia în egumenia Snagovului. ODOBESCU, S. I 457. Omul ce am întîlnit întîiași dată este tizul meu derviș, ce își spuse istoria mai înainte de mine. GORJAN, H. I 128.

TIZ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană luată în raport cu alta care poartă același nume. /<sl. tizu

tiz m. cel ce poartă acelaș nume de botez cu altul: este și tiz cu unul PANN. [Slav. TĬZŬ, de nume].

tiz, -ă adj. (vsl. tĭzŭ, tiz, cu acelașĭ nume, tŭžde, tij, asemenea; rus. tëzka, tiz). Care are acelașĭ nume de botez. V. și tir 2.

cij sm [At: MARIAN, O. I, 388 / V: cis, ciz / Pl: ~i / E: ucr чиж] (Orn; reg) Scatiu (Cardnelis spiniis).

țiz[1] sn vz cij

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ciz și cij m., pl. cijĭ (d. ung. csiz orĭ d. sîrb. čiz, ceh. čiž, rus. čiž, id.). Trans. Scatiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIZ s. omonim. (Îl cheamă Petre, e ~ul meu.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cij (-ji), s. m. – Canar. Rut. čiž (Cihac, II, 52). În Mold.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cij (ciz), ciji, s.m. (reg.) scatiu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TIZ (Moț), subst.; Titian 1634 (Cat mold II) după O. Dens. (Curs 185) < iran. tiz „isteț”.

Intrare: Tiz
nume propriu (I3)
  • Tiz
Intrare: tiz
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiz
  • tizul
  • tizu‑
plural
  • tizi
  • tizii
genitiv-dativ singular
  • tiz
  • tizului
plural
  • tizi
  • tizilor
vocativ singular
  • tizule
plural
  • tizilor
Intrare: cij
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cij
  • cijul
  • ciju‑
plural
  • ciji
  • cijii
genitiv-dativ singular
  • cij
  • cijului
plural
  • ciji
  • cijilor
vocativ singular
plural
țiz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tiz, -ă tiză

  • 1. Persoană care poartă același nume cu alta, considerată în raport cu aceasta; omonim.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: omonim, -ă (persoană) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Noi regăsim pe hrăpitorul tiz al acestuia în egumenia Snagovului. ODOBESCU, S. I 457.
      surse: DLRLC
    • Omul ce am întîlnit întîiași dată este tizul meu derviș, ce își spuse istoria mai înainte de mine. GORJAN, H. I 128.
      surse: DLRLC

etimologie: