2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii, adj. (Înv. și reg.) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki.

tiriachiu, ~ie [At: GORJAN, H. IV, 122 / P: ~ri-a~ / V: (înv) ter~, (reg) ~richiu / Pl: ~ii / E: tc tiryaki] (Îrg) 1 a Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). 2 sm Fumător de opiu. 3 a (Pex) Mahmur. 4 a (Pex) Indispus. 5 a (Pex) Supărăcios. 6 a (Pex) Certăreț (1).

TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii, adj. (Înv.) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki.

TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii, adj. (Învechit) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). Toată brasla veselă și ușoară a vînătorilor, începînd de la vătaful Pasache și pînă la tiriachiul Cafe-subțire, îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49. A fost prea tiriachiu de tutun și de băuturi spirtoase. GORJAN, H. IV 122.

TIRIACHÍU ~e (~i) înv. Care se află în stare de buimăceală (din cauza băuturii); buimăcit. /<turc. tiryaki

tiriachiu a. și m. care bea afion, beat, amețit de vin: la dânsele mă uitam tiriachiu, în cap cu fumul PANN [Turc. TIRIAKI, băutor de opiu].

teriachíŭ și tiriachíŭ, -íe adj. și s. (turc. tiriaki). Care bea opiŭ. Fig. Cam beat, gata de ceartă (Od. Pseud. 51).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tiriachíu (înv., reg.) (-ri-a-) adj. m., f. tiriachíe; pl. m. și f. tiriachíi

tiriachíu adj. m. (sil. -ri-a-), f. tiriachíe; pl. m. și f. tiriachíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TIRIACHÍU adj. v. indispus, mahmur.

tiriachiu adj. v. INDISPUS. MAHMUR.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Tiriachiul
Tiriachiul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tiriachiul
Intrare: tiriachiu
tiriachiu adjectiv
  • silabație: ti-ri-a-chiu
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiriachiu
  • tiriachiul
  • tiriachiu‑
  • tiriachie
  • tiriachia
plural
  • tiriachii
  • tiriachiii
  • tiriachii
  • tiriachiile
genitiv-dativ singular
  • tiriachiu
  • tiriachiului
  • tiriachii
  • tiriachiei
plural
  • tiriachii
  • tiriachiilor
  • tiriachii
  • tiriachiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tiriachiu

  • 1. învechit regional Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice).
    exemple
    • Toată brasla veselă și ușoară a vînătorilor, începînd de la vătaful Pasache și pînă la tiriachiul Cafe-subțire, îți va răspunde în cor cu o păcălitură vînătorească. ODOBESCU, S. III 49.
      surse: DLRLC
    • A fost prea tiriachiu de tutun și de băuturi spirtoase. GORJAN, H. IV 122.
      surse: DLRLC

etimologie: