2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tincă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~nci / E: ns cf tiurcă, tucă] (Orn; reg) Curcă (Meleagris gallopavo).

TÍNCĂ, tinci, s. f. (Reg.) Curcă.

TINCĂ s.f. (Ban.) Curcă. Tinkĕ. Gallus Indianus. AC, 374. Etimologie: cf. tiurcă, tincă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tinc/a, -ă v. Ecaterina II 7; Timotei II 10 e.

Intrare: tincă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tincă
  • tinca
plural
  • tinci
  • tincile
genitiv-dativ singular
  • tinci
  • tincii
plural
  • tinci
  • tincilor
vocativ singular
plural
Intrare: Tincă
Tincă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tincă

tincă

etimologie: