2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tim sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: eg theme] (Agm) 1 Temă (1). 2 Cuvânt caracteristic.

TIM s.n. (Anglicism) Temă, subiect, cuvânt caracteristic. [Pl. -muri. / < engl. theme].

TIM1 s. n. temă, subiect, cuvânt caracteristic. (< engl. theme)

TIM2(O), -TIMÍE elem. „timus”, „emoție, tonus afectiv”. (< fr. thym/o/-, -thymie, cf. gr. thymos)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tim/u, -ul, uș v. Timotei II A 2, 6.

Intrare: Timul
Timul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Timul
Intrare: tim
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tim
  • timul
  • timu‑
plural
  • timuri
  • timurile
genitiv-dativ singular
  • tim
  • timului
plural
  • timuri
  • timurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)