3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIBÉT s. n. (Înv.) Numele unei țesături de lână. – Din germ. Tibet, fr. tibet.

TIBÉT s. n. (Înv.) Numele unei țesături de lână. – Din germ. Tibet, fr. tibet.

tibet sn [At: (a. 1853) IORGA, S. D. VI, 138 / V: (îrg) tab~, teb~ / Pl: ? / E: tc tibet] 1 (Iuz) Lână de Tibet. 2 (Mun) Țesătură făcută din tibet (1). 3 (Reg) Haină țărănească. 4 (Reg) Blană de oaie din Tibet. 5 (Mun) Basma neagră de satin. 6 (Reg) Panglică (de satin).

TIBÉT, tibeturi, s. n. (Învechit) Un fel de țesătură de lînă. Împodobise... un cap mare de porc cu tibet conabiu și albastru. DELAVRANCEA, S. 182. Ș-au prăpădit tibetul roșu din codițele cari le joacă pe spate. id. ib. 225.

TIBÉT ~uri n. 1) Țesătură de lână divers colorată. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<turc. tibet

tibet n. blană de oaie din Tibet, cu lâna lungă și creață.

Tibet n. țară în Azia centrală, tributară Chinei, azi principalul centru al budhismului: 2 mil. loc. Cap. Lassa (Tibetan).

tibét n., pl. urĭ (turc. tibet). Vechĭ. Lînă de Tibet. Azĭ. Munt. Rar. Pînza din asemenea lînă. Basma neagră de satin. Panglică de satin.

țibet[1] sm vz zibetă

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită probabil greșit: tibet LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tibét (țesătură) (înv.) s. n., (sorturi) pl. tibéturi

tibét s. n., (sorturi) pl. tibéturi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tibét (-turi), s. n. – Stofă de lînă. Fr. thibet.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tibét s.n. (înv.) 1. numele unei țesături de lână de oaie din Tibet. 2. basma neagră de satin.

Intrare: Tibet
Tibet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tibet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tibet
  • tibetul
  • tibetu‑
plural
  • tibeturi
  • tibeturile
genitiv-dativ singular
  • tibet
  • tibetului
plural
  • tibeturi
  • tibeturilor
vocativ singular
plural
Intrare: țibet
țibet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tibet

  • 1. învechit (numai) singular Numele unei țesături de lână.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Împodobise... un cap mare de porc cu tibet conabiu și albastru. DELAVRANCEA, S. 182.
      surse: DLRLC
    • Ș-au prăpădit tibetul roșu din codițele cari le joacă pe spate. DELAVRANCEA, S. 225.
      surse: DLRLC

etimologie: