THUNBERGIA Retz., TUNBERGIA, fam. Acanthaceae. Gen originar din Africa și Asia, cca 98 specii, erbacee, anuale, bienale sau vivace, majoritatea ghimpate, restul erecte sau scunde. Frunze ovat-rotunde, lanceolate, cordiforme sau lunguiețe. Flori purpurii, albastre, galbene sau albe (caliciul scurt sau foarte scurt, retezat sau cu 5-15 mici diviziuni, corolă infundibuliformă cu limbul patent, galben, cu 5 segmente late, tub oblic sau curbat, deseori plat, acoperit, mai mult de jumătate plus caliciul, de 2 bractee ovat-acute, 4 stamine intercalate la baza tubului, ovar puțin cărnos cu 4 semințe solitare și în axa frunzei sau în ciorchine terminale. Fruct, capsulă groasă, pieloasă, globuloasă.

Thunbergia alata Bojer. Specie originară din Africa de S. Înflorește aproape tot anul. Flori infundibuliforme, pînă la 4 cm lungime (caliciul foarte mic acoperit în întregime, ca și cea mai mare parte din tubul corolei, de 2 bractee ovat-cuneate, marginea corolei cu 5 lacinii rotunjite, crem sau galbene-maro, în interior, la bază, negre), solitare, lung-pedunculate, în axa frunzei.

Thunbergia erecta (Benth.) T. And. (syn. Meyenia erecta Benth.). Specie care înflorește aproape tot anul. Flori (corolă infundibuliformă, cu tubul curbat, în interior galbenă, în exterior albă-gălbuie, 5,5 cm diametru, cu 5 lobi cordiformi, violeți-închis, caliciu cu pînă la 10 diviziuni mici), solitare, în axa frunzei. Frunze scurt-pețiolate, glabre, îngust-eliptice, cu nervuri, pînă la 8 cm lungime, întregi sau slab-dentate. Tufă pînă la 1 m înălțime, cu lujeri subțiri și îndepărtați.

Thunbergia grandiflora Roxb. Specie care înflorește în iun.-noiemb. Flori albastre, rar albe (caliciul minuscul, marginea corolei cu 5 lacinii, 2 superioare și 3 inferioare), în ciorchini pendenți, denși, rar solitare. Frunze persistente, groase, ovate, cele dinspre vîrf deseori lanceolate, lungi pînă la 20 cm, dentate, slab-lobate sau întregi, glabre sau pubescente, cu 5-7 nervuri. Plantă urcătoare cu tulpina mai mult sau mai puțin glabră.