3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse.

TERÁSĂ1, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement). ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini. ♦ Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare. – Din fr. terrasse.

TERÁSĂ2 s. f. v. teraz.

tera1 sf [At: CR (1833), 401/17 / V: (înv) ~ață (S și: terra~) / S și: (înv) ~assă / Pl: ~se / E: fr terrasse, ger Terrasse cf it terrazza] 1 Platformă deschisă, uneori acoperită, situată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperișul unei clădiri (servind ca loc de odihnă sau de agrement). 2 Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. 3 (Pan) Porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori. 4 (Glg) Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea treptată a scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul țărmurilor marine sau al unei ape curgătoare. 5 (Pan) Sistem de suprafețe plane, făcute artificial în formă de trepte, pentru a combate eroziunea produsă de ape curgătoare. 6 (Îla) În ~se Așezat pe porțiuni de teren terasat (1).

TERÁSĂ2, terase, s. f. 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș și servind de obicei ca loc de odihnă. Organista templului apare pe terasă. GALACTION, O. I 244. Bogoiu... a rămas încruntat pe șezlong, pe terasă. SEBASTIAN, T. 88. Colo, mai departe, se-nalță a noastră casă Cu albă colonadă deasupra pe terasă. ALECSANDRI, T. II 202. ♦ Suprafață plană, amenajată în parcuri sau în grădini, pe o ridicătură de teren, și susținută de obicei de un zid. ♦ Porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sînt așezate mese. Și pe publice terase plîng viori sentimental. BACOVIA, O. 137. 2. (Mai ales la pl.) Suprafață de teren în formă de trepte, provenite mai ales din ridicarea treptată a scoarței pămîntului și așezate la diferite niveluri deasupra albiei unei ape curgătoare. Muierea cea grasă... își plimba ochii peste treptele largi ale teraselor de vie ce se povîrneau lin spre lac. DUMITRIU, N. 234. Pe largile terase ale muntelui, mase întregi de oameni forfotesc. BOGZA, C. O. 179. Pe-o terasă înaltă... se deschide una din cele mai frumoase priveliști pe Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 8.

TERÁSĂ s.f. 1. Construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), folosită pentru odihnă etc. ♦ Platformă (care ține loc de acoperiș plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul cursului unui râu, al malurilor mării etc. ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. [< fr. terrasse].

TERÁSĂ s. f. 1. construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), pentru odihnă etc. ◊ platformă (acoperiș plan) deasupra unei case. 2. sistem de suprafețe plane, în trepte, situate în lungul cursului unui râu, la malul mării etc. ◊ suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (în parcuri sau grădini), ca loc de plimbare. ◊ porțiune de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant unde sunt așezate mese pentru consumatori. (< fr. terrasse, germ. Terrasse)

TERÁSĂ ~e f. 1) Construcție deschisă la o clădire (la parter, la etaj sau pe acoperiș). 2) geol. Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul versanților unui râu sau al malurilor mării. 3) Porțiune de trotuar din fața unui local public, unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafață plană pe o porțiune de teren, în parcuri și în grădini publice, amenajată pentru a servi ca loc de plimbare. [G.-D. terasei] /<fr. terasse, germ. Terrasse

terasă f. 1. înălțătură de pământ sprijinită în genere de o zidărie; 2. acoperiș plan la o casă: terasele sunt foarte comune în țările calde; 3. lucrare de zidărie în formă de galerie descoperită (= fr. terrasse).

*terásă f., pl. e (fr. terrasse, d. terre, pămînt). Înălțătură de pămînt, platformă, prispă lată pavată saŭ pardosită de așezat mese, scaune ș. a. Acoperemînt plan făcut la o casă așa în cît să se poată așeza mese și scaune (ca’n țările calde). Teren natural înălțat și plan. – Și terață (it. terrazza). V. așezătură, podiș, grindiș, verandă.

TERÁS s. m. v. teraz.

TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.

TERASÁ, terasez, vb. I. Tranz. A amenaja terasamente pe un teren. – Din fr. terrasser.

TERÁZ s. n. Varietate de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici și negre; vin făcut din astfel de struguri. [Var.: terás s. n., terásă s. f.] – Et. nec.

TERÁZ s. n. Varietate de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici și negre; vin făcut din astfel de struguri. [Var.: terás s. n., terásă s. f.] – Et. nec.

terasa vt [At: DEX / Pzi: ~sez / E: fr terrasser] A amenaja terasamente (3) pe un teren.

TERÁZ s. n. (Și în forma terasă) Un soi de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici și negre; vin făcut din astfel de struguri. – Variantă: terásă s. f.

TERASÁ vb. I. tr. A executa terasamente, a consolida (cu pământ). [< fr. terrasser].

TERÁS s. m. varietate de struguri hibrizi cu boabe mici, negre, cu miezul incolor și moale. ◊ vin din acești struguri. (< fr. terras)

TERASÁ vb. tr. a executa terasamente, a consolida (cu pământ). (< fr. terrasser)

arată toate definițiile

Intrare: terasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tera
  • terasa
plural
  • terase
  • terasele
genitiv-dativ singular
  • terase
  • terasei
plural
  • terase
  • teraselor
vocativ singular
plural
Intrare: terasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • terasa
  • terasare
  • terasat
  • terasatu‑
  • terasând
  • terasându‑
singular plural
  • terasea
  • terasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • terasez
(să)
  • terasez
  • terasam
  • terasai
  • terasasem
a II-a (tu)
  • terasezi
(să)
  • terasezi
  • terasai
  • terasași
  • terasaseși
a III-a (el, ea)
  • terasea
(să)
  • teraseze
  • terasa
  • terasă
  • terasase
plural I (noi)
  • terasăm
(să)
  • terasăm
  • terasam
  • terasarăm
  • terasaserăm
  • terasasem
a II-a (voi)
  • terasați
(să)
  • terasați
  • terasați
  • terasarăți
  • terasaserăți
  • terasaseți
a III-a (ei, ele)
  • terasea
(să)
  • teraseze
  • terasau
  • terasa
  • terasaseră
Intrare: teraz
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teraz
  • terazul
  • terazu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • teraz
  • terazului
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teras
  • terasul
  • terasu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • teras
  • terasului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tera
  • terasa
plural
  • terase
  • terasele
genitiv-dativ singular
  • terase
  • terasei
plural
  • terase
  • teraselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

terasă

  • 1. Construcție deschisă, anexă a unei clădiri, așezată la nivelul parterului, al unui etaj sau pe acoperiș (servind ca loc de odihnă sau de agrement).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Organista templului apare pe terasă. GALACTION, O. I 244.
      surse: DLRLC
    • Bogoiu... a rămas încruntat pe șezlong, pe terasă. SEBASTIAN, T. 88.
      surse: DLRLC
    • Colo, mai departe, se-nalță a noastră casă Cu albă colonadă deasupra pe terasă. ALECSANDRI, T. II 202.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren, în parcuri sau în grădini.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Porțiuni de trotuar în fața unei cafenele sau a unui restaurant, unde sunt așezate mese pentru consumatori.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • Și pe publice terase plîng viori sentimental. BACOVIA, O. 137.
        surse: DLRLC
  • 2. Formă de relief cu aspect de treaptă, provenită din ridicarea scoarței pământului sau ca rezultat al eroziunii apelor în lungul unei ape curgătoare; terasă aluvială, terasă de acumulare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Muierea cea grasă... își plimba ochii peste treptele largi ale teraselor de vie ce se povîrneau lin spre lac. DUMITRIU, N. 234.
    • Pe largile terase ale muntelui, mase întregi de oameni forfotesc. BOGZA, C. O. 179.
      surse: DLRLC
    • Pe-o terasă înaltă... se deschide una din cele mai frumoase priveliști pe Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

teraz teras terasă

  • 1. (numai) singular Varietate de struguri de calitate inferioară, cu boabe mici și negre; vin făcut din astfel de struguri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie: