10 definiții pentru Te Deum
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TEDEUM, tedeumuri, s. n. 1. (În forma Te Deum) Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].
tedeum sn [At: CR (1829), 921/30 / S și: Te Deum, te-deum / Pl: ~uri / E: lat Te Deum (laudamus)] 1 Imn de preamărire a lui Dumnezeu în formă de psalm (originar cu textul în limba latină). 2 Scurt serviciu religios în care se cântă tedeumul (1) Si: (înv) moleben.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEDEUM, tedeumuri, s. n. 1. Vechi imn latin în formă de psalm de preamărire a lui Dumnezeu. 2. Scurt serviciu religios (oficiat într-o împrejurare solemnă). [Scris și: Te Deum] – Din lat. Te Deum [laudamus].
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEDEUM s. n. 1. serviciu divin care se oficiază cu prilejul unor momente solemne. 2. (muz.) compoziție scrisă pentru astfel de ceremonie. (< lat. Te Deum /laudamus/)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEDEUM ~uri n. 1) Cântec religios, în limba latină, având ca subiect proslăvirea lui Dumnezeu. 2) Serviciu divin scurt, oficiat la începutul unor festivități. [Sil. -de-um] /<lat. Te Deum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
te-deum n. cântec bisericesc de mulțumire, recitat la împrejurări solemne.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
Te Deum (lat.) (imn) (desp. De-um) s. propriu n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*Te Deum (imn religios) (lat.) (De-um) s. propriu n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Te-Deum.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tedeum (cuv. lat.) 1. Imn (1) atribuit lui Niceta de Remesiana (335-404), care începe cu cuvintele: Te Deum laudamus.... 2. Slujbă bis. ținută cu prilejul unor momente solemne (în afara liturghiei*), care începe cu imnul t. (1). Sin.: molénie (sl. молини, gr. τέησις, lat. preces, „rugăciune [de mulțumire]”). 3. Compoziție muzicală de tipul cantatei*. Cultivat de clasici, a atins punctul culminant prin T. lui Bruckner.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: De-um
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: Scriban | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: De-um
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Te Deum, Te Deumurisubstantiv propriu neutru, substantiv neutru
- 1. Imn în limba latină, în formă de psalm, de preamărire a lui Dumnezeu. DEX '09
etimologie:
- Te Deum [laudamus] DEX '09 DEX '98 DN