2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAVAN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.

TAVAN, tavane, s. n. 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere; plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. [Pl. și: tavanuri] – Din tc. tavan.

tavan1 sn [At: (a. 1791) ap. ȘIO III, 353 / V: (reg) taban, taiv~, tăv~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: tc tavan] 1 Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere Si: plafon, (rar) pod1, (reg) bagdadie. 2 (Pex) Partea superioară a unei peșteri, a unei pivnițe etc. 3 (Pan) Partea superioară a unei excavații miniere. 4 (Pfm; îe) A sta (sau a rămâne etc.) cu ochii (sau privirea) în ~ sau a avea privirea în ~ A sta degeaba. 5 (Pfm; îae) A fi cu gândul aiurea. 6 (Reg) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde sunt încăperile corăbierilor. 7 (Reg; determinat prin „de jos”) Dușumea (1). 8 (Mun) Umflătură a copitei interioare, până la nivelul unghiilor, la vite. 9 (Reg) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.

TAVAN, tavane, s. n. 1. Plafon, bagdadie. Tîrziu după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. REBREANU, R. II 206. Șapte policandre... atîrnau din tavanul lucrat în sidef în feluri de sclipituri care-ți luau ochii. CARAGIALE, P. 141. Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58. ◊ Fig. Tavanul de nouri se coborîse și stropea într-una umezeală rece. SADOVEANU, F. J. 431. Ca o funingine albă cădeau fulgii din tavanul negru al cerului de iarnă. BART, E. 308. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba, fără treabă; a lenevi. Stătea lungit pe-o canapea cu mînile sub cap, cu ochii în tavan, cucerit de amintiri. SADOVEANU, E. 174. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Regional) Scîndură de brad, lungă și subțire, folosită pentru a construi podul casei. 3. (Regional) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. Șade Tănislav culcat... În tavanul caicului Unde vîntul adia. PĂSCULESCU, L. P. 244.

TAVAN, tavane, s. n. 1. Plafon. ◊ Expr. A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere. 2. (Reg.) Scîndură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. 3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. – Tc. tavan.

TAVAN ~e n. 1) Suprafață plată care formează partea de sus a unei încăperi; pod; plafon. ◊ A sta cu ochii în ~ a sta fără treabă; a trândăvi. 2) tehn. Partea superioară a unei excavații miniere subterane. /<turc. tavan

tavan n. 1. partea de sus a unei camere: tavan de grinzi înnegrite; 2. scândură de brad lungă și subțire (din care se clădește podul casei): butucii de brad se prefăceau în tavanuri. [Turc. TAVAN].

taván n., pl. e (turc. tavan, ngr. taváni, bg. sîrb. tavan). Vest. Suprafața de deasupra a uneĭ camere (fr. plafond). – În est bagdadie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TAVAN s. (CONSTR.) plafon, (astăzi rar) pod, (înv. și reg.) podele (pl.), sufit, (Mold.) bagdadie, (Transilv. și Ban.) cerine. (~ al unei camere.)

TAVAN s. (CONSTR.) plafon, (astăzi rar) pod, (înv. și reg.) podele (pl.), sufit, (Mold.) bagdadie, (Transilv. și Ban.) cerine. (~ al unei camere.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tavan (-ne), s. n. – Plafon, pod. – Var. pl. tavanuri. Mr. tăvane, megl. tavan. Tc. tavan (Roesler 603; Șeineanu, II, 352; Lokotsch 2052), cf. ngr. τάβανι, alb., bg., sb. tavan.Der. tăvăni, vb. (a face tavanul unei încăperi).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TĂVAN 1. – olt. 1521 (Gorj 294; 16 B V 313). 2. Tăoanu, Ghidioanu (16 A I 237).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se urca pe pereți / pe tavan expr. a fi foarte supărat, a fi furios.

Intrare: tavan
tavan1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tavan
  • tavanul
  • tavanu‑
plural
  • tavane
  • tavanele
genitiv-dativ singular
  • tavan
  • tavanului
plural
  • tavane
  • tavanelor
vocativ singular
plural
tavan2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tavan
  • tavanul
  • tavanu‑
plural
  • tavanuri
  • tavanurile
genitiv-dativ singular
  • tavan
  • tavanului
plural
  • tavanuri
  • tavanurilor
vocativ singular
plural
tăvan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
taivan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Tăvan
Tăvan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tăvan
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tavan, tavanesubstantiv neutru

  • 1. Suprafața interioară a planșeului superior dintr-o încăpere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tîrziu după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. REBREANU, R. II 206. DLRLC
    • format_quote Șapte policandre... atîrnau din tavanul lucrat în sidef în feluri de sclipituri care-ți luau ochii. CARAGIALE, P. 141. DLRLC
    • format_quote Lampa fîlfîia lungă, ca și cînd ar fi vrut să ajungă tavanul. EMINESCU, N. 58. DLRLC
    • format_quote figurat Tavanul de nouri se coborîse și stropea într-una umezeală rece. SADOVEANU, F. J. 431. DLRLC
    • format_quote figurat Ca o funingine albă cădeau fulgii din tavanul negru al cerului de iarnă. BART, E. 308. DLRLC
    • 1.1. Partea superioară a unei excavații miniere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Stătea lungit pe-o canapea cu mînile sub cap, cu ochii în tavan, cucerit de amintiri. SADOVEANU, E. 174. DLRLC
  • 2. regional Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. regional Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șade Tănislav culcat... În tavanul caicului Unde vîntul adia. PĂSCULESCU, L. P. 244. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.