2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Taurus m. lanț de munți în Azia-Mică de-alungul Mediteranei.
TAUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. (Art.) Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TAUR, tauri, s. m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproducție (Bos taurus).* Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. (Art.) Constelație boreală, reprezentînd unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, în dreptul căruia trece soarele între 21 aprilie și 21 mai. – Lat. taurus.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TAUR s. 1. (ZOOL.; Bos taurus) (pop.) buhai, (reg.) bic, bugă, gonitor. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) cap-de-bou.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni