10 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv).

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Reg.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate), a trage dungi colorate; a dunga; a vărga, a bălța. – Din tărcat (derivat regresiv).

ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.; pop. și reg.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka.

sârcă[1] sf vz țarcă1 corectată

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sarcă LauraGellner

tarcă sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~rce / E: mg tarka „pestriț”] (Reg) Tort2 (2) subțire de lână colorată.

tărca vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~rchez, (reg) tărc / E: drr tărcat] (Reg) 1 A vopsi în culori diferite și nearmonizate Si: (reg) a bălța, a tărcăji. 2 (Pex) A trage dungi colorate Si: a dunga, a vărga. 3 (Pan) A face să devină pestriț. 4 A coase cu diferite culori la gherghef.

țarcă1 sf [At: MOLNAR, D. 89/14 / V: (reg) țea~, (Trs; Mar) sar~ / Pl: țărci, (reg) ~rce / E: mg szarka] 1 (Reg) Pasăre din familia corvidelor, de mărimea unui porumbel, cu coada lungă, cu penele de pe spate negre, lucioase, iar cu cele de pe piept și de pe partea inferioară a aripilor albe Si: coțofană, (reg) țărcușă (Pica pica). 2 (Îe) A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) ~ (sau ca la țărci) sau a vorbi ca o ~ A vorbi mult și fără rost. 3 (Îe) A sta ca ~ca în par A fi gata de plecare. 4 (Îe) Sare cu ~ca din par în par Se zice despre cineva care n-are astâmpăr. 5 (Îs) Cap de ~ Se zice despre un om prost. 6 (Iht; reg; îc) ~-de-mare Scoicar (Haematopus ostralegus). 7 (Iht; îac) Pescărel (Alcedo atthis). 8 (Trs; Mol; îc) ~-de-iarnă Numele unei păsări din genul sfrânciocilor, nedefinită mai îndeaproape (Lanius). 9 (Dep) Epitet dat unei persoane (mai ales unui bărbat) care merge iute și săltat. 10 (Fig; dep) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 11 (Dep) Epitet dat unei femei limbute. 12 (Reg) Nume dat unui obicei practicat de Anul Nou Si: brezaie (1), capră (21). 13 (Ban) Dansul popular chindia. 14 (Trs; îcs) De-a sarea Numele unui joc de copii, nedefinit mai îndeaproape.

ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. (Ornit.) Coțofană. ◊ Expr. A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare. 2. Fig. (Depr.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult. – Din magh. szarka.

TĂRCÁ, tărchez, vb. I. Tranz. (Mai ales la participiu) A trage dungi colorate (pe un fond de altă culoare), a vopsi în culori variate; a dunga, a varga, a împestrița; p. ext. a păta.

ȚÁRCĂ, țărci, s. f. 1. Coțofană. Răsfoiam volumul... și ascultam, abia acum trezit la realitățile înconjurătoare, o țarcă. SADOVEANU, N. F. 164. Tudorică Maslină sărea ca o țarcă de pe «butuc». HOGAȘ, DR. II 102. A prins a să aduna pasări fel de fel: vulturi... țărci. RETEGANUL, P. V 65. ◊ Expr. A-i umbla cuiva gura ca la (o) țarcă (sau ca la țărci) = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost. «Li îmblă gura ca și la țărci» sau, după cum spun romînii dîn Muntenia, «li merge gura ca la o coțofană». MARIAN, O. II 60. A sta ca țarca-n par = a fi gata de plecare. Fură ouăle de sub țarcă, se spune (cu o nuanță depreciativă) despre cineva (mai ales despre un hoț) care e dibaci și șiret. 2. Fig. Epitet dat unei femei vorbărețe, limbute; gaiță. Pre femeile limbute, cărora li îmblă gura prea des, le poreclesc «țărci». MARIAN, O. II 60. ♦ (Rar) Epitet dat unei persoane care merge prea iute și săltînd. Pre bărbații lungi în picioare, cari merg prea iute și tot sar încolo și-ncoace, romînul îi numește... «țarcă». MARIAN, O. II 60.

A TĂRCÁ ~chéz tranz. rar 1) A vopsi în diferite culori. 2) A face să se tărcheze. /Din tărcat

A SE TĂRCÁ pers.3 se ~cheáză intranz. rar A-și pierde culoarea inițială (sub acțiunea apei, soarelui); a se decolora neuniform; a se spălăci; a se șterge. /Din tărcat

ȚÁRCĂ țărci f. 1) pop. Pasăre sedentară, de talie medie, cu aripi scurte și coadă lungă, cu penaj alb-negru foarte gălăgioasă și hrăpăreață; coțofană. 2) fig. peior. Femeie guralivă. [G.-D. tărcii] /<ung. szarka

țarcă f. Zool. Mold. coțofană. [Și sarcă Tr. = ung. SZARKA (printr’un intermediar săsesc)].

țârcă f. un joc de copii: neobosiți la puiu-gaia, la poarca, la țârca GHICA. [Origină necunoscută].

țárcă f., pl. e și țărcĭ (din sarcă [Trans. Maram.], d. ung. szarka, țarcă [ca țarțam d. ung. szerszám], d. vsl. svraka, țarcă, de unde vine și sîrb. staka, svraka, švraka, bg. svraka, rus. soróka. V. tarcat, sfrancĭoc, știrică). Mold. nord. Trans. Coțofană.

arată toate definițiile

Intrare: Tarca
Tarca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tarca
Intrare: tarcă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarcă
  • tarca
plural
genitiv-dativ singular
  • tărci
  • tărcii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tărca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tărca
  • tărcare
  • tărcat
  • tărcatu‑
  • tărcând
  • tărcându‑
singular plural
  • tărchea
  • tărcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tărchez
(să)
  • tărchez
  • tărcam
  • tărcai
  • tărcasem
a II-a (tu)
  • tărchezi
(să)
  • tărchezi
  • tărcai
  • tărcași
  • tărcaseși
a III-a (el, ea)
  • tărchea
(să)
  • tărcheze
  • tărca
  • tărcă
  • tărcase
plural I (noi)
  • tărcăm
(să)
  • tărcăm
  • tărcam
  • tărcarăm
  • tărcaserăm
  • tărcasem
a II-a (voi)
  • tărcați
(să)
  • tărcați
  • tărcați
  • tărcarăți
  • tărcaserăți
  • tărcaseți
a III-a (ei, ele)
  • tărchea
(să)
  • tărcheze
  • tărcau
  • tărca
  • tărcaseră
Intrare: Tărca
Tărca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tărca
Intrare: Târca
Târca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Târca
Intrare: Târcă
Târcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Târcă
Intrare: țarcă
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țarcă
  • țarca
plural
  • țărci
  • țărcile
genitiv-dativ singular
  • țărci
  • țărcii
plural
  • țărci
  • țărcilor
vocativ singular
plural
Intrare: Țărcă
Țărcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țărcă
Intrare: țârcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârcă
  • țârca
plural
genitiv-dativ singular
  • țârci
  • țârcii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Țârcă
Țârcă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Țârcă
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tărca

etimologie:

țarcă

  • exemple
    • Răsfoiam volumul... și ascultam, abia acum trezit la realitățile înconjurătoare, o țarcă. SADOVEANU, N. F. 164.
      surse: DLRLC
    • Tudorică Maslină sărea ca o țarcă de pe «butuc». HOGAȘ, DR. II 102.
      surse: DLRLC
    • A prins a să aduna pasări fel de fel: vulturi... țărci. RETEGANUL, P. V 65.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-i umbla (cuiva) gura ca la (o) țarcă = a fi limbut, a vorbi mult și fără rost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • «Li îmblă gura ca și la țărci» sau, după cum spun romînii dîn Muntenia, «li merge gura ca la o coțofană». MARIAN, O. II 60.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A sta ca țarca în par = a fi gata de plecare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie Fură ouăle de sub țarcă, se spune (cu o nuanță depreciativă) despre cineva (mai ales despre un hoț) care e dibaci și șiret.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat depreciativ Gură (3.) (considerată ca organ al vorbirii).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: gură
  • 3. Epitet depreciativ dat unei femei care vorbește mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: gaiță (pasăre) attach_file un exemplu
    exemple
    • Pre femeile limbute, cărora li îmblă gura prea des, le poreclesc «țărci». MARIAN, O. II 60.
      surse: DLRLC
    • 3.1. rar Epitet dat unei persoane care merge prea iute și săltând.
      exemple
      • Pre bărbații lungi în picioare, cari merg prea iute și tot sar încolo și-ncoace, romînul îi numește... «țarcă». MARIAN, O. II 60.
        surse: DLRLC

etimologie: