3 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tarbă sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~be / E: nct] (Reg; dep) Femeie ușuratică.

târbă sf [At: ALR II, 4083/353 / Pl: ? / E: ucr тирба] (Reg) Mâncare făcută din pâine uscată, presărată cu brânză și opărită cu apă Si: (reg) papară.

tárbă f., pl. e (orig. neșt.). Dun. de jos. Femeĭe ușuratică, poamă, tacîm. V. hanță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tárbă, tárbe, s.f. (reg.) femeie ușuratică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TARBA coincidențe: Tarba, calend. f., orig. din Persia, fără importanță; Tarbunis, b. illyr (OR I 526); celt. Tarbos (Bi A 26). Cf. srb.-cr. trba „burtă” (etim. Pașca). 1. – (Paș; Ard I; Bz); – Tarbă, I. (Drag 309); – N. (Șchei III). 2. Tarbu (Bi A 26); Tarbâscu (ib.). 3. Tîrb/u, ard. (Paș); -ești s. 4. Tarbulul, (17 A II 233); Tarbolescu = Tarbelescu (Hur 98, 102); Tărbălescu, act. 5. Cu grafia ăr > râ: Trăbuțul, V., mold. (Sd XI 87) și Trăbeca (16 B VI 338; AO X 128).

Intrare: Tarba
Tarba nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tarba
Intrare: tarbă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarbă
  • tarba
plural
  • tarbe
  • tarbele
genitiv-dativ singular
  • tarbe
  • tarbei
plural
  • tarbe
  • tarbelor
vocativ singular
plural
Intrare: târbă
târbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.