6 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

tapa2 vt [At: ARVINTE, TERM. 171 / V: (reg) talpa, tăpi / Pzi: ~pez / E: tapă1] (Mol) A face o crestătură cu toporul în trunchiul2 copacului, înainte de a-l tăia cu ferăstrăul, pentru a-i orienta direcția de cădere.

tapa1 [At: C. PETRESCU, C. V. 211 / Pzi: ~pez / E: fr taper] 1 vt (Arg) A obține bani de la cineva cu titlu de împrumut (cu intenția de a nu-i înapoia). 2 vi (Frr) A bate la mașina de scris Si: a dactilografa. 3 vi (Rar) A lovi clapele de la pian. 4-5 vtr A (se) pieptăna în așa fel încât să poată da părului o formă înaltă.

TAPÁ, tapez, vb. I. Tranz. (Argou) A obține de la cineva bani, de obicei cu titlul de împrumut, dar fără intenția de a-i înapoia; a împrumuta bani (prin dibăcie, prin insistențe). Îl caută și acum comisionarii de la amicii tapați cu cinci poli. C. PETRESCU, C. V. 211.

TAPÁ vb. I. tr. (Franțuzism) 1. A bate la mașina de scris, a lovi clapele de la pian etc. 2. tr., refl. A(-și) aranja într-un anumit fel părul. 3. tr. (Argotic) A împrumuta, a lua de la cineva bani (prin vicleșug, prin insistențe). [< fr. taper].

TAPÁ vb. I. tr. (fam.) a împrumuta, a lua de la cineva bani (prin vicleșug, prin insistențe), fără intenția de a-i restitui. II. intr. a bate la mașina de scris, a lovi clapele de la pian etc. III. tr., refl. a(-și) aranja într-un anumit fel părul. (< fr. taper)

A TAPÁ ~éz tranz. 1) (butoane, clape, claviaturi) A bate cu degetele (producând zgomot). 2) (părul) A pieptăna de la vârf spre rădăcină (pentru a înfoia, dând o formă anumită). 3) (persoane) A stoarce de bani (sub pretext de împrumut). /<fr. taper

Tapa f. veche localitate în Dacia, în valea Timișului, unde Romanii repurtară o victorie asupra Dacilor (88 d. Cr.).

TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec.

TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec.

ta2 sf [At: BUL. FIL. V, 314 / Pl: ~pe / E: bg тана, ngr τάπα, tc tapa] 1 (Reg) Cep la butoi. 2 (Dob) Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a introduce sau scoate vinul, murăturile etc. Si: vrană.

ta1 sf [At: DR. III, 680 / Pl: ~pe / E: rtr tappa] (Reg) 1 Tăietură făcută în trunchiul2 (1) copacului pentru a-i orienta direcția de cădere la tăiere Si: (reg) tăpătură. 2 Scobitură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele.

țâ sf [At: VARONE, D. 149 / Pl: ? / E: ns cf țipa2] (Reg; mai ales art) Numele unui dans popular. corectată

TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură sau tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămîne în trunchiul unui copac, cînd tăietorul lovește cu toporul, o dată pieziș și altă dată orizontal.

TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape].

TÁPĂ s. f. 1. (mar.; tehn.) capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. tăietură la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. 3. scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, pentru a le putea îmbina. (< fr. tape)

țeápă f., pl. țepe, (ca ceapă-cepe) și țepĭ (vsl. cĭepa, despicătură. V. țep, țeapcă, proțap, oțapoc). Vîrf, parte ascuțită (a unuĭ par, a uneĭ sulițe). Par ascuțit în care se înfigea trupu celuĭ destinat torturiĭ și care apoĭ se înțepenea în pămînt. A lua în țeapă, a lua în fiulă, a lua pin înfigere, în suliță saŭ în coarne. În est țapă, pl. țăpĭ: țăpĭ ascuțite (Dos.).

țî́pă f., pl. e și ĭ (d. a țipa, adică „a șuĭera”). Trans. (Săliște). Șuĭerătoare (de salcie saŭ de plumb).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

arată toate definițiile

Intrare: tapa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tapa
  • tapare
  • tapat
  • tapatu‑
  • tapând
  • tapându‑
singular plural
  • tapea
  • tapați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tapez
(să)
  • tapez
  • tapam
  • tapai
  • tapasem
a II-a (tu)
  • tapezi
(să)
  • tapezi
  • tapai
  • tapași
  • tapaseși
a III-a (el, ea)
  • tapea
(să)
  • tapeze
  • tapa
  • tapă
  • tapase
plural I (noi)
  • tapăm
(să)
  • tapăm
  • tapam
  • taparăm
  • tapaserăm
  • tapasem
a II-a (voi)
  • tapați
(să)
  • tapați
  • tapați
  • taparăți
  • tapaserăți
  • tapaseți
a III-a (ei, ele)
  • tapea
(să)
  • tapeze
  • tapau
  • tapa
  • tapaseră
Intrare: Tapa
Tapa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tapă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ta
  • tapa
plural
  • tape
  • tapele
genitiv-dativ singular
  • tape
  • tapei
plural
  • tape
  • tapelor
vocativ singular
plural
Intrare: țapă
țapă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâpa
țâpa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâpă
țâpă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tapa

  • 1. tranzitiv familiar A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Îl caută și acum comisionarii de la amicii tapați cu cinci poli. C. PETRESCU, C. V. 211.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. tranzitiv A bate la mașina de scris, a lovi clapele de la pian etc.
    surse: DN

etimologie:

tapă

  • 1. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • diferențiere Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere.
        surse: DN
  • 2. marină tehnică Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun.
    surse: DN

etimologie: