5 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (Înv. și reg.; despre obiecte ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.

tâmp4, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 222 / Pl: ~i, ~e / E: vsl тѫпъ] 1 a (Îrg; d. obiecte ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit. 2 a (Îrg; îe) A fi ~ la vedere A nu vedea bine. 3 a (Reg; d. bârne) Rotunjit la capete. 4-5 smf, a (Îvp) (Persoană) tâmpită (7) Si: prost. 6 a (Îvp; d. privirea, facultățile sau manifestările oamenilor) Care exprimă tâmpenie (1). 7 av (Îvp) în felul tâmpilor (4).

tâmpă1 sf [At: CL 1975, 136 / V: (reg) tâmp sn / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Coastă foarte întinsă, stâncoasă și cu pantă prăpăstioasă. 2 Deal sau munte care se ridică brusc și la mare înălțime deasupra unui șes.

TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (Reg.; despre instrumente ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.

TÎMP, -Ă, tîmpi, -e, adj. 1. Tîmpit. Tîmp nu-i; se poartă cîteodată ca și cum ar fi în puterea sănătății. SADOVEANU, P. M. 17. Spre orașul plin de turle Stau privind c-un aer tîmp. TOPÎRCEANU, P. 216. Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte și tîmp în feliul său. CREANGĂ, A. 89. ◊ (Adverbial) Oarță rîdea tîmp, dezvelindu-și gingiile lăptoase. C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ (Substantivat) Ascultă gură-cască și cu ochi de tîmp. GALACTION, O. I 54. 2. (Despre instrumente ascuțite) Cu vîrful sau tăișul tocit, știrbit. Sinălăul este un cuțit gros, tîmp, nu mult încovoiat. PAMFILE, I. C. 43.

TÂMP ~ă (~i, ~e) 1) și substantival rar (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid; năuc. 2) reg. (despre obiecte de tăiat) Care are tăișul sau vârful ros și nu mai taie. /<sl. tonpu

tâmp a. netăios, tocit: cuțit tâmp [V. tâmpì].

Tâmpa f. (numit de Unguri Czenk), picior de munte deasupra Brasovului: 994 m.

2) tîmp, -ă adj. (vsl. tompŭ, tocit; sîrb. tup, rus. tupóĭ, tocit, idiot). Tîmpit. Adv. În mod tîmpit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tâmp (pop., fam.) adj. m., pl. tâmpi; f. tấmpă, pl. tấmpe

tâmp adj. m., pl. tâmpi; f. sg. tâmpă, pl. tâmpe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂMP adj., s. v. cretin, idiot, imbecil, tâmpit.

tîmp adj., s. v. CRETIN. IDIOT. IMBECIL. TÎMPIT.

Tâmp ≠ ager, deștept, inteligent, isteț, mintios

arată toate definițiile

Intrare: Tampa
Tampa nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tampa
Intrare: tâmp
tâmp adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmp
  • tâmpul
  • tâmpu‑
  • tâmpă
  • tâmpa
plural
  • tâmpi
  • tâmpii
  • tâmpe
  • tâmpele
genitiv-dativ singular
  • tâmp
  • tâmpului
  • tâmpe
  • tâmpei
plural
  • tâmpi
  • tâmpilor
  • tâmpe
  • tâmpelor
vocativ singular
plural
Intrare: Tâmpa
Tâmpa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tâmpă
tâmpă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Tâmpă
Tâmpă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tâmpă
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tâmp

etimologie: