TAMARA < ebr. Thamar, n. de femeie în Testament. 1. – State, șetrar (Î Div); 2. Tamaru, Z. (ib).

Tamara Prenume feminin modern a cărui prezență în onomastica noastră actuală se explică probabil prin influența literaturii, Tamára este la origine un vechi nume personal ebraic. Avînd la bază subst. tamar „palmier”, numele ebraic este întîlnit și cu valoare toponimică, desemnînd un rîu și o cetate veche din sudul Canaanului (azi, în arabă En, el-arus). Redat în greacă prin Thamára, vechiul nume biblic se răspîndește în Europa, dar aparițiile sale documentare sînt extrem de rare. Interesant este că cele două persoane cu acest nume atestate pînă acum în documentele tîrzii sînt bărbați. ☐ Bg., rus. Tamara, magh. Tamara. ☐ În epoca modernă, popularitatea numelui se datorează și frumoasei prințese georgiene din cunoscutul poem Demonul de M.I. Lermontov.