2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijlocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.) ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

talie1 sf [At: HELIADE, D. J. 25/19 / S și: (înv) tallie / Pl: ~ii / E: rs талия, fr tallie, it taglia, ger Taglia] 1 Înălțime (a unei persoane) Si: mărime, statură. 2 (Îla) De ~ De valoare. 3 (Îla) Pe ~ia... Pe măsura... 4 (Îe) A fi de ~ia (cuiva) A avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva. 5 Conformație a corpului (în raport cu care se confecționează îmbrăcămintea). 6 Fiecare din tipurile standard (pentru lungime) dintr-o serie de confecții. 7 Partea de la mijloc, mai subțire a corpului omenesc, cuprinsă între torace și șolduri Si: mijloc. 8-9 (Îljv) Pe ~ (Care este) strâmtat în dreptul mijlocului, evidențiind talia1 (7). 10 (Îe) A (nu) avea ~ A (nu) avea siluetă. 11 Parte a îmbrăcămintei, strâmtată de obicei în dreptul mijlocului și care marchează talia1 (7). 12 (Pex) Corsaj. 13 (D. haine; îla) Fără ~ Care cade drept, fară să marcheze talia1 (7). 14 (Îlav) În (sau la) ~ Îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără pardesiu sau palton). 15 (Rar) Haină strânsă pe talie1 16 (Îvr) Taxă (1). 17 Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. 18 (Rar) Pachet de cărți de joc. 19 (Fig) Împrejurare în care se poate câștiga ceva.

TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijlocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. și adv. În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi. 2. Statură, înălțime, mărime. ♦ Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume. 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

TÁLIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brîu. Bluza croită strînsă pe talie, îmi ține încă puțin de cald. CAMIL PETRESCU, U. N. 339. Penelopa... cuprinse talia fetei. BART, E. 82. Talia ei subțire-n colan strînsă Tremura scump, de brațul meu cuprinsă. EMINESCU, O. IV 78. ◊ (Poetic) Peste straturi, dalia, Ca o doamnă din elită, Își îndreaptă talia. TOPÎRCEANU, B. 48. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijlocul; p. ext. corsaj. Un grup de tinere femei, îmbrăcate după moda apuseană cu rochiile largi, cu talia sus... încep să prindă în pieptul celor de față cocarde tricolore. CAMIL PETRESCU, O. II 252. Era înaltă, mai slabă ca preoteasa; îmbrăcată într-o talie învoaltă,[1] plină de crețuri și dantele. BASSARABESCU, S. N. 79. ◊ Loc. adv. La (în) talie = îmbrăcat numai cu haină sau cu rochie, (fără pardesiu sau palton). 2. Statură, înălțime, mărime. Tot de o talie ca și Elena, dar bălaie. KOGĂLNICEANU, S. A. 106. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent ca... De talie = de talent, de valoare, valoros. Cînd jucătorii sînt toți de talie, se-ntîmplă... partida să fie remisă. CARAGIALE, M. 278. ♦ Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte. Palton talia întîi. 3. (Rar) Timpul cît durează împărțirea tuturor cărților de joc la o partidă de bacara. Cînd isprăvea talia, își făcea mîna greblă și aduna mizele în banc. VLAHUȚĂ, la CADE. corectată

  1. În original invoaltă, probabil greșit. — gall

TÁLIE s.f. 1. Partea de mijloc, mai subțire a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc. ♦ Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. Statură, înălțime. ♦ (Fig.) Mărime, importanță, valoare. ♦ A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela. [< rus. taliia, cf. it. taglia, fr. taille].

TÁLIE s. f. 1. partea de mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, deasupra șoldurilor; mijloc. ◊ parte a unui obiect de îmbrăcăminte care îmbracă mijlocul; (p. ext.) corsaj. 2. statură, înălțime. 3. (fig.) mărime, importanță, valoare. ♦ a fi de ~a cuiva = a avea aceeași valoare, talent etc. ca și acela. (< rus. taliia, după fr. taille)

TÁLIE ~i f. 1) Parte a corpului omenesc cuprinsă între șolduri și coaste; mijloc; brâu; cingătoare. 2) (la obiectele de îmbrăcăminte) Parte care acoperă această regiune a corpului. 3) Înălțime a corpului la om. 4) Mărime după care se confecționează îmbrăcămintea; tip standard al unei serii de confecții. ~ mare. 5) fig. Grad de dezvoltare intelectuală; nivel intelectual. 6) Mărime a corpului unui animal. Animal de ~ medie. [G.-D. taliei; Sil. -li-e] /<rus. taliia, fr. taille

talie f. 1. lungimea corpului omenesc; 2. conformațiunea corpului dela umăr până la mijloc: o talie subțire; 3. partea unei haine ce înconjoară talia (= fr. taille).

*tálie f. (fr. taille [d. tailler, a tăĭa] adică „tăĭetura saŭ croĭala trupuluĭ”; it. taglia; rus. táliĭa, pol. talia). Statură. Bust, trupu de la umerĭ la brîŭ: talie elegantă. Haĭnă scurtă (maĭ ales femeĭască) care acopere talia: e așa de cald, în cît am ĭeșit în talie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tálie (-li-e) s. f., art. tália (-li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (-li-i-)

tálie s. f. (sil. -li-e), art. tália (sil. -li-a), g.-d. art. táliei; pl. tálii, art. táliile (sil. -li-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁLIE s. 1. v. brâu. 2. v. siluetă. 3. v. trunchi. 4. v. statură. 5. făptură, înălțime, statură, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) 6. v. măsură.

TÁLIE s. v. calitate, nivel, valoare.

TALIE s. 1. brîu, mijloc. (Grîul îi ajungea pînă la ~.) 2. linie, siluetă. (Are o ~ zveltă.) 3. (ANAT.) trunchi. 4. înălțime, mărime, statură. (De ~ mică.) 5. făptură, înălțime, statură, (înv. și pop.) boi, (pop.) stat. (Mic de ~.) 6. mărime, măsură. (O fustă de ~ potrivită.)

talie s. v. CALITATE. NIVEL. VALOARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tálie (-ii), s. f.1. Mijloc, brîu. – 2. Statură. Fr. taille, cf. pol. talia, rus. talija (Candrea).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Talia (Thalia), (în mitologia greacă) muza comediei, reprezentată cu o mască comică și cu o cunună de iederă pe frunte.

arată toate definițiile

Intrare: Talia
Talia
substantiv propriu (SPF162S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Talia
plural
genitiv-dativ singular
  • Talii
  • Taliei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: talie
  • silabație: ta-li-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • talie
  • talia
plural
  • talii
  • taliile
genitiv-dativ singular
  • talii
  • taliei
plural
  • talii
  • taliilor
vocativ singular
plural

talie

  • 1. Partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor.
    exemple
    • Bluza croită strînsă pe talie, îmi ține încă puțin de cald. CAMIL PETRESCU, U. N. 339.
      surse: DLRLC
    • Penelopa... cuprinse talia fetei. BART, E. 82.
      surse: DLRLC
    • Talia ei subțire-n colan strînsă Tremura scump, de brațul meu cuprinsă. EMINESCU, O. IV 78.
      surse: DLRLC
    • poetic Peste straturi, dalia, Ca o doamnă din elită, Își îndreaptă talia. TOPÎRCEANU, B. 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijlocul.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Un grup de tinere femei, îmbrăcate după moda apuseană cu rochiile largi, cu talia sus... încep să prindă în pieptul celor de față cocarde tricolore. CAMIL PETRESCU, O. II 252.
        surse: DLRLC
      • Era înaltă, mai slabă ca preoteasa; îmbrăcată într-o talie învoaltă, plină de crețuri și dantele. BASSARABESCU, S. N. 79.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: trunchi
  • exemple
    • Tot de o talie ca și Elena, dar bălaie. KOGĂLNICEANU, S. A. 106.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Palton talia întâi.
        surse: DLRLC
  • 3. figurat Nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.).
    • 3.1. locuțiune adjectivală De talie = de talent, de valoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: valoros attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd jucătorii sînt toți de talie, se-ntîmplă... partida să fie remisă. CARAGIALE, M. 278.
        surse: DLRLC
    • 3.2. expresie A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd isprăvea talia, își făcea mîna greblă și aduna mizele în banc. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie: