3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

tala1 sf [At: BOCĂNEȚU, T. A. 153 / V: (reg) ~a / Pl: ~be / E: nct] (Reg) 1 Grapă cu dinții înclinați în față. 2 Tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după arat. 3 (Dep) Talpă mare a piciorului (la om sau la cal). 4 (Îf talapă) Fiecare dintre bucățile de lemn în formă de lopată, fixate pe roata morii de apă.

tăla [At: DDRF / V: (reg) tal~ / Pl: ~be / E: nct] (Reg) 1 sf Ceată (19). 2 av Buluc (5). 3 sfa (Îlav) Cu ~ba În număr mare.

TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat. – Et. nec.

TALÁBĂ, talabe, s. f. Grapă sau boroană cu dinții înainte; tăvălug cu colți de oțel cu care se sfărîmă bulgării după arat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe

talábă s. f., g.-d. art. talábei; pl. talábe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂLÁBĂ s. v. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

tăla s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULȚIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TALABA nume cuman (după Iorga, la Drăg. 524), cf. Tol-aba etim. L. Rásonyi (la Pașca). în DLR mss, talabă „grapă sau boroană”. 1. – b., mold. (Dm; Tec II; Băl I); – (Sd, XI 234, 257); – ard. (Rel); Thalaba de Săscior (Drăg 524 n. 2); Tălăbești s. 2. Tălabu (Sur II). 3. *Tălăbai > cu met. Tăbălai(u) (17 A III 25, IV 127); Tăbălăiasa = Tibileiasă (16 A II 8); Tăbălăești s. 4. Teleabă și Telebuș (BGL III 156). 5. Cu b > mb, sub infl. subst. tulumbă: Tălămba b. (16 A III 234). 6. Talambută, M. (17 A V 207; RI II 142).

Intrare: Talaba
Talaba nume propriu
nume propriu (I3)
  • Talaba
Intrare: talabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tala
  • talaba
plural
  • talabe
  • talabele
genitiv-dativ singular
  • talabe
  • talabei
plural
  • talabe
  • talabelor
vocativ singular
plural
Intrare: tălabă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăla
  • tălaba
plural
  • tălabe
  • tălabele
genitiv-dativ singular
  • tălabe
  • tălabei
plural
  • tălabe
  • tălabelor
vocativ singular
plural

talabă

  • 1. Grapă cu dinții dispuși înainte; tăvălug cu colți de oțel, cu care se sfărâmă bulgării după grăpat.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: