3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spur sm vz șpur1

șpur1 sm [At: BARCIANU / V: (reg) sp~, (îrg) spuriu, ~iu / Pl: ~i / E: ml spurius] 1 (Reg) Copil nelegitim Si: (reg) șpurean. 2 (Reg; lpl) Copileți (de porumb). 3 (Trs) Vlăstar care crește pe unele crengi ale merilor, fără să facă rod.

șpur3 s [At: ALR SN I h 165/365 / Pl: ? / E: ns cf ger Spule] (Reg) Capătul fusului de la crângul morii de apă.

șpuroaică sf [At: BARCIANU / V: (reg) sp~ / Pl: -ice / E: șpur1 + -oaică] 1 (Reg) Șpureaucă. 2 (Buc; Trs) Ceapă timpurie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȘPUR s. v. bastard, copil din flori.

șpur s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șpur2, s.n. (reg.) capătul fusului de la crângul morii de apă.

șpur1, șpuri, s.m. (reg.) 1. copil nelegitim. 2. (la pl.) copileți de porumb. 3. vlăstar de pe crengile merilor fără rod.

șpur, șpuri, s.m. – (reg.) Copil nelegitim (din flori), bastard; mărândău, coptíl. Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Moisei-Borșa (ALRRM, 1969: 199). Scurtu (1966: 76) consideră că Năsăudul este centrul de iradiere, deoarece aici este unicul termen cunoscut pentru „copil nelegitim” și în această zonă s-au atestat numeroase derivate: șpurian, șpuroaică, răsșpuri („șpurii șpurilor”). – Lat. spurius, -a, -um, cf. it. spurio, sespurio „nelegitim, bastard” (N. Drăganu, MDA).

șpur, -i, s.m. – Copil nelegitim (din flori), bastard; mărândău, coptíl. Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Moisei-Borșa (ALR 1969: 199). Scurtu (1966: 76) consideră că centrul de iradiere este Năsăudul deoarece aici este unicul termen cunoscut pentru „copil nelegitim” și în această zonă s-au atestat numeroase derivate: șpurian, șpuroaică, răsșpuri („șpurii șpurilor”). – Lat. spurius, -a, -um, cf. it. spurio, sespurio (N. Drăganu); Din srb. špure „miel fătat înainte de vreme” (Pușcariu 1926); Rus. sporok „avort, bastard” (Binder 1932).

Intrare: spur
spur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șpur (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpur
  • șpurul
  • șpuru‑
plural
  • șpuri
  • șpurii
genitiv-dativ singular
  • șpur
  • șpurului
plural
  • șpuri
  • șpurilor
vocativ singular
  • șpurule
  • șpure
plural
  • șpurilor
Intrare: șpur (s.n.)
șpur (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șpur
  • șpurul
  • șpuru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șpur
  • șpurului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)