2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPASM, spasme, s. n. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie. ♦ Grimasă. [Pl. și: spasmuri] – Din fr. spasme.

SPASM, spasme, s. n. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie. ♦ Grimasă. [Pl. și: spasmuri] – Din fr. spasme.

spasm [At: MEȘT. DOFT. I 34v/19 / V: (înv) ~asmos, ~azm, ~azmos, (reg) sf / Pl: ~e, ~uri, (îvr) ~i sm / E: fr spasme, ngr σπασμός] 1 sn Contracție involuntară, bruscă și puternică a unuia sau a mai multor mușchi, provocată de iritația unor terminații nervoase sau de leziunea centrilor nervoși Si: convulsie (1), (înv) săltătoarea, strânsoare Vz crispare, tremur. 2 sn (Îvr; îs) Spazmul cel mare Tetanos. 3 sn Scuturătură (7). 4 sf (Mtp; îf ) Numele unor boli (mai ales la copii) cu manifestări diverse, grave, considerate a fi provocate de samcă Si: (pop) samcă. 5 sf (Reg; îf ) Epilepsie (1).

SPASM, spasme, s. n. Contracție bruscă și involuntară (adesea violentă) a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. V. crampă. Avea un spasm de plîns, pe care-l înghiți îndată. SADOVEANU, B. 79. Adormeam cînd și cînd, adese deșteptat de cîte un spasm sau de cîte un vis rău. BOLINTINEANU, O. 362. Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I. 165. ♦ Grimasă. Gura, cu buzele cărnoase, era strînsă într-un spasm dureros, tremurător. REBREANU, P. S. 14. – Pl. și: spasmuri (HOGAȘ, DR. II 136, VLAHUȚĂ, O. A. 162).

SPASM s.n. 1. Contracție bruscă a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. 2. Grimasă. // (În forma spasmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „spasm”, „(referitor la) spasme”, „spasmodic”. // (-spasm) Element secund de compunere savantă cu semnificația „convulsiv”, „spasm”. [Pl. -me, -muri. / < fr. spasme, cf. gr. spasmos – contracție].

SPASM s. n. contracție bruscă și involuntară a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. (< fr. spasme)

SPASM ~e n. Contracție bruscă, involuntară și violentă a mușchilor; convulsie. /<fr. spasme

spasm n. contracțiune involuntară și convulsivă a mușchilor și a nervilor.

SPASMO-, -SPASM, -SPASTIE elem. „contracție, spasm”. (< fr. spasmo-, -spasme, -spastie, cf. lat. spasmus, gr. spasmos, spastia)

*spazm n., pl. urĭ (vgr. spasmós). Med. Tresăritură, contracțiune involuntară și convulsivă a mușchilor și nervilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPASM s. (MED.) 1. v. convulsie. 2. v. colică.

SPASM s. (MED.) 1. convulsie, (înv.) săltătoare, strînsoare. (~ la epileptici.) 2. colică, crampă, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strîns, strînsoare, strînsură, vătămătură. (~ biliar.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-SPASM „contracție, convulsie”. ◊ gr. spasmos „convulsie, contracție” > fr. -spasme, engl. -spasm, it. -spasmo > rom. -spasm.

SPASMO- „convulsie, contracție”. ◊ gr. spasmos „contracție” > fr. spasmo-, germ. id., engl. id. > rom. spasmo-.~femie (v. -femie), s. f., tulburare spasmodică a ritmului și a fluenței vorbirii; ~filie (v. -filie1), s. f., predispoziție la convulsii datorită unei excitabilități exagerate a sistemului nervos muscular; ~gen (v. -gen1), adj., care provoacă spasme; ~litic (v. -litic2), adj., s. n., (medicament) care reduce tonusul și spasmul mușchilor; sin. antispastic.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SPASM (< fr., lat.; {s} gr. spasmos „contracție”) s. n. Contracție involuntară puternică, de scurtă durată (s. clonic) sau prelungită (s. tonic), a unui mușchi ori a unui grup de mușchi striați sau netezi; convulsie. În cazul în care afectează mușchii care închid un orificiu (ex. s. piloric) sau pereților arterelor, se produce îngustarea bruscă a acestora, uneori cu consecințe grave (s. cerebral).

Intrare: spasm (s.n.)
spasm1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spasm
  • spasmul
  • spasmu‑
plural
  • spasme
  • spasmele
genitiv-dativ singular
  • spasm
  • spasmului
plural
  • spasme
  • spasmelor
vocativ singular
plural
spasm2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spasm
  • spasmul
  • spasmu‑
plural
  • spasmuri
  • spasmurile
genitiv-dativ singular
  • spasm
  • spasmului
plural
  • spasmuri
  • spasmurilor
vocativ singular
plural
spazmos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spazm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: spasmo
prefix (I7-P)
  • spasmo
spasm3 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • spasm
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spasm, spasmesubstantiv neutru

  • 1. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: convulsie
    • format_quote Avea un spasm de plîns, pe care-l înghiți îndată. SADOVEANU, B. 79. DLRLC
    • format_quote Adormeam cînd și cînd, adese deșteptat de cîte un spasm sau de cîte un vis rău. BOLINTINEANU, O. 362. DLRLC
    • format_quote Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I. 165. DLRLC
    • 1.1. Grimasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: grimasă
      • format_quote Gura, cu buzele cărnoase, era strînsă într-un spasm dureros, tremurător. REBREANU, P. S. 14. DLRLC
etimologie:

spasmoelement de compunere, prefix

  • 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „spasm”, „(referitor la) spasme”, „spasmodic”. DN
  • 2. Element secund de compunere savantă cu semnificația „convulsiv”, „spasm”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.