2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPASM, spasme, s. n. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie. ♦ Grimasă. [Pl. și: spasmuri] – Din fr. spasme.
SPASM, spasme, s. n. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie. ♦ Grimasă. [Pl. și: spasmuri] – Din fr. spasme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Bogdan
- acțiuni
spasm [At: MEȘT. DOFT. I 34v/19 / V: (înv) ~asmos, ~azm, ~azmos, (reg) ~ă sf / Pl: ~e, ~uri, (îvr) ~i sm / E: fr spasme, ngr σπασμός] 1 sn Contracție involuntară, bruscă și puternică a unuia sau a mai multor mușchi, provocată de iritația unor terminații nervoase sau de leziunea centrilor nervoși Si: convulsie (1), (înv) săltătoarea, strânsoare Vz crispare, tremur. 2 sn (Îvr; îs) Spazmul cel mare Tetanos. 3 sn Scuturătură (7). 4 sf (Mtp; îf ~ă) Numele unor boli (mai ales la copii) cu manifestări diverse, grave, considerate a fi provocate de samcă Si: (pop) samcă. 5 sf (Reg; îf ~ă) Epilepsie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPASM, spasme, s. n. Contracție bruscă și involuntară (adesea violentă) a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. V. crampă. Avea un spasm de plîns, pe care-l înghiți îndată. SADOVEANU, B. 79. Adormeam cînd și cînd, adese deșteptat de cîte un spasm sau de cîte un vis rău. BOLINTINEANU, O. 362. Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I. 165. ♦ Grimasă. Gura, cu buzele cărnoase, era strînsă într-un spasm dureros, tremurător. REBREANU, P. S. 14. – Pl. și: spasmuri (HOGAȘ, DR. II 136, VLAHUȚĂ, O. A. 162).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPASM s.n. 1. Contracție bruscă a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. 2. Grimasă. // (În forma spasmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „spasm”, „(referitor la) spasme”, „spasmodic”. // (-spasm) Element secund de compunere savantă cu semnificația „convulsiv”, „spasm”. [Pl. -me, -muri. / < fr. spasme, cf. gr. spasmos – contracție].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPASM s. n. contracție bruscă și involuntară a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. (< fr. spasme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SPASM ~e n. Contracție bruscă, involuntară și violentă a mușchilor; convulsie. /<fr. spasme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spasm n. contracțiune involuntară și convulsivă a mușchilor și a nervilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spasmă sf vz spasm
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spasmos1 sn vz spasm
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spazm sn vz spasm
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spazmos sn vz spasm
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPASMO- v. spasm (2) [în DN].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPASMO-, -SPASM, -SPASTIE elem. „contracție, spasm”. (< fr. spasmo-, -spasme, -spastie, cf. lat. spasmus, gr. spasmos, spastia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*spazm n., pl. urĭ (vgr. spasmós). Med. Tresăritură, contracțiune involuntară și convulsivă a mușchilor și nervilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spasm s. n., pl. spasme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spasm s. n., pl. spasme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spasm s. n., pl. spasme/spasmuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spasm, pl. spasme
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
spasm, -muri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPASM s. (MED.) 1. v. convulsie. 2. v. colică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPASM s. (MED.) 1. convulsie, (înv.) săltătoare, strînsoare. (~ la epileptici.) 2. colică, crampă, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strîns, strînsoare, strînsură, vătămătură. (~ biliar.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
-SPASM „contracție, convulsie”. ◊ gr. spasmos „convulsie, contracție” > fr. -spasme, engl. -spasm, it. -spasmo > rom. -spasm.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
SPASMO- „convulsie, contracție”. ◊ gr. spasmos „contracție” > fr. spasmo-, germ. id., engl. id. > rom. spasmo-. □ ~femie (v. -femie), s. f., tulburare spasmodică a ritmului și a fluenței vorbirii; ~filie (v. -filie1), s. f., predispoziție la convulsii datorită unei excitabilități exagerate a sistemului nervos muscular; ~gen (v. -gen1), adj., care provoacă spasme; ~litic (v. -litic2), adj., s. n., (medicament) care reduce tonusul și spasmul mușchilor; sin. antispastic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SPASM (< fr., lat.; {s} gr. spasmos „contracție”) s. n. Contracție involuntară puternică, de scurtă durată (s. clonic) sau prelungită (s. tonic), a unui mușchi ori a unui grup de mușchi striați sau netezi; convulsie. În cazul în care afectează mușchii care închid un orificiu (ex. s. piloric) sau pereților arterelor, se produce îngustarea bruscă a acestora, uneori cu consecințe grave (s. cerebral).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
spasm, spasmesubstantiv neutru
- 1. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: convulsie
- Avea un spasm de plîns, pe care-l înghiți îndată. SADOVEANU, B. 79. DLRLC
- Adormeam cînd și cînd, adese deșteptat de cîte un spasm sau de cîte un vis rău. BOLINTINEANU, O. 362. DLRLC
- Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I. 165. DLRLC
- 1.1. Grimasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: grimasă
- Gura, cu buzele cărnoase, era strînsă într-un spasm dureros, tremurător. REBREANU, P. S. 14. DLRLC
-
-
etimologie:
- spasme DEX '09 DEX '98 DN
spasmoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „spasm”, „(referitor la) spasme”, „spasmodic”. DN
- 2. Element secund de compunere savantă cu semnificația „convulsiv”, „spasm”. DN
etimologie:
- spasme DN