5 intrări

Articole pe această temă:

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Sparta f. sau Lacedemona, oraș în Grecia antică, pe Eurota, celebru prin luptele sale cu Atena.

SPART2, -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. ◊ Expr. (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar; despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răgușit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.

spart2, ~ă [At: ALEXANDRIA (1794), 6/15 / Pl: ~rți, ~e / E: sparge] 1 a Desființat prin îndepărtarea elementelor componente în direcții diferite Si: destrămat2 (3), dispersat (1), dizolvat (2), împrăștiat, răsfirat, răspândit, răzlețit, (rar) vânturat, (pop) răzuit, (îrg) rășchirat2, (înv) spârcuit2, (reg) vârzuit. 2 a (Înv; d. așezări omenești, unități teritorial-administrative etc.) Desființat2 (1). 3 a (Pex; d. așezări omenești, unități teritorial-administrative etc.) Dezorganizat (1). 4 a (Pex; d. așezări omenești, unități teritorial-administrative etc.) Decăzut2 (1). 5 a (Înv; d. oștiri, grupuri de oameni înarmați etc.) Împrăștiat. 6 a (Pex; d. oștiri, grupuri de oameni înarmați etc.) Înfrânt. 7 a (Pex; d. oștiri, grupuri de oameni înarmați etc.) Nimicit. 8 a (D. adunări, petreceri, jocuri etc.) Încheiat prin împrăștierea participanților. 9 a (D. corpuri solide) Prefăcut prin lovire, prin presare etc. în bucăți mici Si: sfărâmat2 (1), zdrobit. 10 a (Pex; d. corpuri solide) Sfărâmat2 (2). 11 a (D. corpuri solide) Căruia i s-au produs prin lovire, prin presare etc. crăpături, plesnituri Si: ciobit (2), ciocnit2 (2), crăpat2 (1), fisurat2, plesnit, pocnit. 12 a (Reg; fam; îe) A fi cu norocul ~ în fund A fi lipsit de noroc. 13 a (D. instrumente muzicale) Care scoate sunete false, stridente și nemelodioase (ca urmare a lipsei de abordaj, a uzurii etc.). 14 a (Pex) Foarte uzat. 15 a (D. sunete, d. voce, d. râs etc.) Lipsit de muzicalitate. 16-17 av, a (Pex; mai ales d. voce, d. râs etc.) (În mod) alterat prin slăbire și prin îngroșare din cauza inflamării laringelui sau a coardelor vocale Si: dogit (3), hârâit2 (2), hârâitor (2), răgușit, (reg) siteav. 18 a (D. capul oamenilor ori al altor ființe sau d. oasele acestuia) Căruia i s-au produs prin lovire puternică fracturi Si: fracturat2 (1). 19 a (Pex; d. capul oamenilor ori al altor ființe sau d. oasele acestuia) Care a fost desfăcut în două sau mai multe părți Si: crăpat2, despicat2 (1). 20 a (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Căruia i s-au produs prin lovire, prin înțepare etc. traumatisme sau răni adânci. 21 a (D. ziduri, construcții, părți de construcții etc.) Căruia i s-a făcut o deschizătură. 22 a (Asr; pex; d. ziduri, construcții, părți de construcții etc.) Dărâmat2 (3). 23 a (Pgn; ziduri, construcții, părți de construcții etc.) Distrus (1). 24 a (Îvp; d. terenuri, livezi, pășuni) Desțelenit. 25 a (Pgn; d. terenuri) Arat2. 26 a (Pex; d. terenuri) Răscolit. 27 a (D. drumuri) Desfundat2 (8). 28 a (D. picături) Desfăcut și împrăștiat în cantități mai mici, prin căderea, prin scurgerea etc., cu un zgomot specific, pe o suprafață tare. 29 a (D. valuri) Desfăcut și împrăștiat în stropi prin izbirea, cu un zgomot specific, de țărm, de stânci, de obiecte tari etc. 30 a (D. lemne tăiate) Desfăcut în bucăți mai subțiri Si: crăpat2, despicat2, spintecat2, (reg) sfărâmat2. 31 a (Îvp; d. obiecte de îmbrăcăminte, țesături, hârtii etc.) Sfâșiat (2). 32 a (Îvp; d. obiecte de îmbrăcăminte, țesături, hârtii etc.) Găurit (prin uzare). 33 a (Rar; pex; mai ales d. obiecte de îmbrăcăminte sau d. încălțăminte) Uzat. 34 a (Îs) Broderie ~ă Tip de broderie în care cusătura plină alternează cu părți decupate sau cu găuri. 35 a (D. legume, fructe) Desfăcut în bucăți prin apăsare sau prin lovire puternică care modifică forma și consistența Si: bătut2, lovit, storcit, terciuit, zdrobit, (pop) stricat2, (reg) mecit, storcoșit.. 36 a (Reg; d. zăpadă) Muiat2. 37 a (Reg; d. zăpadă) Topit2. 38 a (D. uși, încuietori etc.) Deschis prin forțare Si: forțat2 (6), violat. 39 a (D. încăperi, mobile, obiecte etc. încuiate) În care s-a pătruns cu forța în scopul de a face rău, de a fura etc. 40 a (Fam; pex) Prădat2. 41 a (Îe) (A fi) mână ~ă (A fi) risipitor. 42 a (Îe) A mânca de parc-ar fi ~ Se spune despre cineva care foarte mult și cu lăcomie.

spartă2 sfs [At: ȘĂINEANU2 / E: fr sparte] Plantă erbacee din familia gramineelor cu tulpina înaltă și subțire, terminată printr-un spic, răspândită în unele țări din nordul Africii și din sudul Europei și folosită pentru diverse împletituri (Lygeum spartum).

spartă1 sfs [At: GHEȚIE, R. M. / V: (reg) ~tie / E: ns cf spart2] (Bot) 1 (Reg) Drobiță (Genista tinctoria). 2 (Reg; îf spartie) Bujor (Paeonia officinalis). 3 (Rar) Alfa (Stipa tenacissima).

SPART2, -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. ◊ Expr. (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar, despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răgușit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge.

SPART2, -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în cioburi, sfărîmat (sau numai plesnit, crăpat). Geamurile sparte căscau guri negre în pereți. Pe ușile deschise larg, unii intrau și alții ieșeau ca la moară. REBREANU, R. II 200. Trase o dată ș-altă dată: Parcă-i fu iarba udată și cremenea-n flintă spartă. ȘEZ. II 77. Rîde ciob de oală spartă, se spune despre cineva care-și bate joc de altul pentru un cusur pe care îl are el însuși. ◊ Expr. A plăti oalele sparte v. oală. (A fi) mînă spartă = (a fi) risipitor. (Cu parafrazarea expresiei) Eu, știi, cu mîna spartă, născut risipitor, De tot ce-i scump, tablouri, cai, arme, iubitor. ALECSANDRI, T. II 135. A fi gură spartă v. gură. A mînca de parc-ar fi spart = a mînca mult, cu lăcomie. ♦ (Despre piele, p. ext. despre diferite părți ale corpului) Crăpat, cu crăpături. Au tălpile pline de bube. Au tălpile sparte. STANCU, D. 165. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici, potrivite pentru a fi arse în sobă. ♦ (Despre pămînt) Plin de gropi, răscolit. Un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15. ♦ (Rar, despre butoaie) Deschis, desfundat. Trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie, vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de timbru, răgușit. Zicea cu glas spart. DUMITRIU, N. 136. Îngrozit, tata s-a trîntit la pămînt, strigînd cu vocea spartă: culcat! Șrapnela. SAHIA, N. 61. Glasul ei era răgușit, spart. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, ruinat, dărăpănat. Cînd răsărea dintre stînci bătrîne luna cea palidă ca fața unei fete moarte, atunci vedea... un castel numai pietre și ziduri sparte. EMINESCU, N. 13. E o căsuță veche și spartă, mică. BOLLIAC, O. 92. 3. (Despre obiecte de încălțăminte și de îmbrăcăminte) Rupt, găurit. A doua zi, Oarță se ivise tot... cu opincile sparte. C. PETRESCU, R. DR. 51. Are mîndra nouă ii: Trei sînt rupte, patru sparte, Două nu se țin pe spate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442. ◊ (Prin metonimie) Acești bieți dăscălași, care au fost depozitari limbei și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată, plină de privațiuni și de coate sparte. GHICA, S. 52.

SPART ~tă (~ți, ~te) înv. (despre oștiri) 1) Care este împrăștiat. 2) (despre obiecte) Care este prefăcut în cioburi; sfărâmat; crăpat. /v. a (se) sparge

spart a. împrăștiat: oștire, spartă și risipită BĂLC.; 2. sfărâmat: un geam spart; 3. risipitor: mână spartă, ║ n. sfârșit: a ajuns și el la spartul târgului.

spartă f. plantă din care se fac împletituri: pălărie de spartă (= fr. sparte).

1) spart, -ă adj. (d. sparg). Mină spartă, om risipitor. A plăti oalele sparte, a despăgubi. S. n. La spartul tîrguluĭ, cînd s’a sfirșit o adunare, o petrecere, o întreprindere: de ce-aĭ venit și tu tocmaĭ la spartu tîrguluĭ?


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!gúră-spártă (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui gúră-spártă; pl. gúră-spártă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit. (Vas de lut ușor ~.) 2. crăpat, despicat, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. găurit. (O cratiță ~.) 4. forțat, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 5. v. jefuit. 6. străpuns. (Front ~.)

SPART adj., s. v. cheltuitor, risipitor.

SPART adj. v. bătut, biruit, distrus, hârâit, hârâitor, împrăștiat, înfrânt, învins, nimicit, răgușit, risipit, rupt, sfărâmat, sfâșiat, spintecat, uzat, zdrobit.

SPÁRTĂ s. v. alfa, drob, drobiță.

spart adj. v. BĂTUT. BIRUIT. DISTRUS. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. ÎMPRĂȘTIAT. ÎNFRÎNT. ÎNVINS. NIMICIT. RĂGUȘIT. RISIPIT. RUPT. SFĂRÎMAT. SFÎȘIAT. SPINTECAT. UZAT. ZDROBIT.

spart adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR.

SPART adj. 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit. (Vas de lut ușor ~.) 2. crăpat, despicat, spintecat, tăiat. (Lemne de foc ~.) 3. găurit. (O cratiță ~.) 4. forțat, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 5. străpuns. (Front ~.)

arată toate definițiile

Intrare: Sparta
Sparta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gură-spartă (s.f.)
gură-spartă2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gură-spartă
  • gură-spartă
plural
  • gură-spartă
  • gură-spartă
genitiv-dativ singular
  • gură-spartă
  • gură-spartă
plural
  • gură-spartă
  • gură-spartă
vocativ singular
plural
Intrare: gură-spartă (s.m.)
gură-spartă1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gură-spartă
  • gură-spartă
plural
  • gură-spartă
  • gură-spartă
genitiv-dativ singular
  • gură-spartă
  • gură-spartă
plural
  • gură-spartă
  • gură-spartă
vocativ singular
plural
Intrare: spart (adj.)
spart1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spart
  • spartul
  • spartu‑
  • spartă
  • sparta
plural
  • sparți
  • sparții
  • sparte
  • spartele
genitiv-dativ singular
  • spart
  • spartului
  • sparte
  • spartei
plural
  • sparți
  • sparților
  • sparte
  • spartelor
vocativ singular
plural
Intrare: spartă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spartă
  • sparta
plural
  • sparte
  • spartele
genitiv-dativ singular
  • sparte
  • spartei
plural
  • sparte
  • spartelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spart (adj.)

  • 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi.
    exemple
    • Geamurile sparte căscau guri negre în pereți. Pe ușile deschise larg, unii intrau și alții ieșeau ca la moară. REBREANU, R. II 200.
      surse: DLRLC
    • Trase o dată ș-altă dată: Parcă-i fu iarba udată și cremenea-n flintă spartă. ȘEZ. II 77.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Râde ciob de oală spartă, se spune despre cineva care-și bate joc de altul pentru un cusur pe care îl are el însuși.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.3. expresie (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cheltuitor, -oare un exemplu
      exemple
      • Eu, știi, cu mîna spartă, născut risipitor, De tot ce-i scump, tablouri, cai, arme, iubitor. ALECSANDRI, T. II 135.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A fi gură spartă.
      surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.6. (Despre piele, prin extensie despre diferite părți ale corpului) Cu crăpături.
      surse: DLRLC sinonime: crăpat (adj.) un exemplu
      exemple
      • Au tălpile pline de bube. Au tălpile sparte. STANCU, D. 165.
        surse: DLRLC
    • 1.7. (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă).
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.8. (Despre pământ) Plin de gropi.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: răscolit un exemplu
      exemple
      • Un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15.
        surse: DLRLC
    • 1.9. rar Despre butoaie:
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: deschis desfundat un exemplu
      exemple
      • Trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie, vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4.
        surse: DLRLC
    • 1.10. figurat (Despre sunete) Lipsit de sonoritate.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: dogit răgușit 3 exemple
      exemple
      • Zicea cu glas spart. DUMITRIU, N. 136.
        surse: DLRLC
      • Îngrozit, tata s-a trîntit la pămînt, strigînd cu vocea spartă: culcat! Șrapnela. SAHIA, N. 61.
        surse: DLRLC
      • Glasul ei era răgușit, spart. VLAHUȚĂ, O. A. III 141.
        surse: DLRLC
  • 2. Despre ziduri, clădiri:
    exemple
    • Cînd răsărea dintre stînci bătrîne luna cea palidă ca fața unei fete moarte, atunci vedea... un castel numai pietre și ziduri sparte. EMINESCU, N. 13.
      surse: DLRLC
    • E o căsuță veche și spartă, mică. BOLLIAC, O. 92.
      surse: DLRLC
  • 3. Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte:
    exemple
    • A doua zi, Oarță se ivise tot... cu opincile sparte. C. PETRESCU, R. DR. 51.
      surse: DLRLC
    • Are mîndra nouă ii: Trei sînt rupte, patru sparte, Două nu se țin pe spate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442.
      surse: DLRLC
    • prin metonimie Acești bieți dăscălași, care au fost depozitari limbei și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată, plină de privațiuni și de coate sparte. GHICA, S. 52.
      surse: DLRLC
  • 4. învechit (Despre oștiri) Care este împrăștiat.
    surse: NODEX

etimologie:

  • vezi sparge
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX