spalt² sn vz șpalt¹

spalt¹ sn [At: VALIAN, V. / Pl: ~uri / E: fr spalt] (Înv) Piatră folosită în topitorie pentru a facilita fuziunea anumitor metale.

șpalt¹ sn [At: ODOBESCU, S. III, 313 / V: (rar) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Spalte, (3) cf ger Spaltenschiff] (Tip) 1 Zaț așezat în formă de coloană lungă. 2 Probă de tipăritură luată de pe un șpalt¹ (1), pe care se fac corecturile. 3 (Pex) Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, înainte de a fi paginat.

șpalt² sn [At: NICA, L. VAM. 226 / V: (rar) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Șpalt] (Tăb) Piele subțire (de calitate inferioară), obținută prin șpăltuire și folosită pentru căptușeli și fețe de încălțăminte.

ȘPALT, șpalturi, s. n. 1. Zaț cules în formă de coloană lungă; probă de tipăritură luată de pe acest zaț pe care se fac corecturile. Să umbli cu șpalturile de corecturi în redacție și să zăbovești acolo și trăgînd cu urechea la munca și la vorba redactorilor. PAS, Z. I 284. Domnul inginer a rupt pecețile și a scos din plic foaia unui șpalt pe care se aflau imprimate șase strofe ale unui poem. SADOVEANU, N. F. 185. Știam că tot așa mare meșter este tipograful nostru... spre a... face șpalturi. ODOBESCU, S. III 313. ◊ Fig. La a treia halbă de bere... lumea asta o văd în șpalturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. 2. Piele subțire (de obicei de calitate inferioară) obținută prin despicarea în grosime a pieilor, în cursul procesului de prelucrare.

ȘPALT¹ s.n. 1. (Poligr.) Zaț cules sub formă de coloană lungă; probă de tipar luată după acest zaț, pe care se fac corecturile. 2. Strat de piele-gelatină, obținut în urma operației de secționare a pielii de prelucrat. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / < germ. Spalte].

ȘPALT² s.n. Piele subțire de calitate inferioară. [< germ. Spalt].

ȘPALT² s. n. piele subțire de calitate inferioară, obținută prin secționarea în grosime a pieilor în cursul tăbăcirii. (< germ. Spalt)

ȘPALT¹ s. n. (poligr. tradițională) zaț cules sub formă de coloană lungă. ◊ probă de tipar luată după acest zaț, pe care se fac corecturile. (< germ. Spalte)

ȘPALT² ~uri n. Piele subțire de calitate inferioară, obținută prin șpăltuire și folosită pentru căptușeli. /<germ. Spalt

ȘPALT¹ ~uri n. Zaț în formă de coloană, pe copia căruia se fac corecturile tipografice (înainte de paginare). /<germ. Spalt

șpalt n. 1. corectură în coloane; 2. bucată de lemn sau de metal pe care se așează literele, în tipografie; 3. piele de animal pre parată mai subțire. [Nemț. SPALT, coloană].

șpalt n., pl. urĭ (germ. spalt, crăpătură, spalte, crăpătură, coloană de tipar). Coloană de litere pe placa lor în ainte de a fi împărțită în paginĭ. Placa pe care e pusă această coloană. Un fel de pele maĭ supțire și maĭ proastă.

șpalt s. n., pl. șpalturi

șpalt s. n., pl. șpalturi

șpalt (tipogr., ind. piel.) s. n., pl. șpalturi

șpalt, pl. șpalturi

șpalt, -turi.

șpalt (-turi), s. n. – Zaț tipografic, probă de tipar netăiată. Germ. Spalte (Borcea 209). – Der. șpălțui, vb. (a egala grosimea pielii tăbăcite, a răzălui).

spalt, spalturi, s.n. (înv.) piatră folosită în topitorie pentru a facilita fuziunea anumitor metale.