slin sn [At: ȘĂINEANU² / Pl: ~uri / V: (reg) sclem, slim / E: bg слина, srb sline] 1 Strat de murdărie grasă depusă pe pielea omului sau animalelor, pe îmbrăcăminte, pe obiecte etc. Si: (pop) soi², jeg, reapăn, (reg) lip. 2 (Înv; îf slim) Aluviuni care fertilizează solul prin cantitatea mare de materii organice conținute. 3 (Olt; Trs) Cerumen. 4 (Trs) Uger.

slin (Mold. sud) n. și slínă (Munt.) f. (bg. sîrb. rus. slina, scuĭpat, bale, ngerm. slim, azĭ schleim, mucozitate). Unsoare care se prinde de haĭne, de păr (soaĭe), de mașinĭ ș. a. – În Mold. nord. slim. În Olt. tot slim, ceara din urechĭ (rev. I. Crg. 7, 155). V. lip.

SLINA, sora popii Opre din Vălenii de Munte, 1640 (BCI XV 79), cf. subst. slin.