2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SIBILĂ, sibile, s. f. (în Antichitatea greco-romană; la pl.) Preotese cărora li se atribuia darul profeției. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla.

sibi sf [At: CUGETĂRI, 109V/21 / V: (înv) sivi~ / Pl: ~le / E: lat Sibylla, fr sibylle] 1 Femeie căreia i se atribuia, în antichitatea greco-romană, darul prezicerii viitorului. 2 (Îvr; lpl) Iele. 3 Reprezentare plastică a unei sibile (1).

SIBILĂ, sibile, s. f. Femeie căreia i se atribuia, în antichitate, darul de a prezice viitorul, fiind inspirată de zei. – Din fr. sibylle, lat. Sibylla.

SIBILĂ, sibile, s. f. Femeie căreia i se atribuia, în antichitatea greco-romană, darul de a prezice viitorul. Cu glas adînc, cu graiul de sibile, Rostește lin în clipe cadențate: Nu-nvie morțiie-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202.

SIBI s.f. Femeie căreia cei vechi îi atribuiau darul de a prevedea viitorul, fiind inspirată de zei. [< lat., gr. sibylla].

SIBI s. f. (ant.) femeie căreia i se atribuia darul de a prevedea viitorul. (< fr. sibylle, lat., gr. sibylla)

SIBILĂ ~e f. (în antichitatea greco-romană) Divinitate feminină legendară căreia i se atribuia capacitatea de a prezice viitorul. /<lat. Sybilla, fr. sybille

sibilă f. femeie căreia cei vechi îi atribuiau cunoașterea viitorului și darul prevestirii: cu glasul adânc, cu graiul de sibile EM.

*sibílă, pl. e (vgr. lat. sibylla). Ghicitoare de la oracule: sibila de Cumae (oraș vechĭ grecesc lîngă Neapole). V. pitonisă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sibi (prezicătoare) s. f., g.-d. art. sibilei; pl. sibile

sibi s. f., g.-d. art. sibilei; pl. sibile

sibi s. f., g.-d. art. sibilei; pl. sibile

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Sivila
Sivila nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sivila
Intrare: sibilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sibi
  • sibila
plural
  • sibile
  • sibilele
genitiv-dativ singular
  • sibile
  • sibilei
plural
  • sibile
  • sibilelor
vocativ singular
plural
sivilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sibi, sibilesubstantiv feminin

  • 1. în Antichitate (la) plural (La greco-romani) Preotese cărora li se atribuia darul profeției. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Cu glas adînc, cu graiul de sibile, Rostește lin în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.