3 intrări

48 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍRE s. m. voc. Titlu cu care cineva se adresează unui rege sau împărat. – Din fr. sire.

sire sm [At: AR (1829), 2221/36 / V: (înv) sir / E: fr sire] (La vocativ) Termen de reverență cu care cineva se adresează unui împărat sau unui rege Vz maiestate.

SÍRE s. m. Titlu cu care cineva se adresează unui cap încoronat (rege sau împărat). – Din fr. sire.

SÍRE s. m. (Folosit numai la vocativ) Titlu cu care cineva se adresează unui cap încoronat (rege sau împărat). V. majestate. Ce-i lipsește lui Leșcinski? îl întrebă regele sved. – Sire, e prea june. NEGRUZZI, S. I 178.

SÍRE s.m. Titlu cu care se adresează cineva împăraților și regilor. [< fr. sire].

SÍRE s. m. titlu cu care cineva se adresează împăraților și regilor. (< fr. sire)

SÍRE m. (cuvânt de adresare către un suveran) Maiestate. /<fr. sire

sire m. titlu dat regilor și împăraților (= fr. sire).

*sire m. (fr. sire, lat. pop. *seior, d. nom. cl. senior. V. senior). Vorbă la voc. pin care te adresezi regilor și împăraților.

ȘIR, șiruri, s. n. 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag (1). ◊ Loc. adv. și adj. În șir = în rând, unul după altul. ♦ Șirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanț de munți; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Șir de întâmplări.Loc. adj. și adv. În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ♦ Loc. adj. Fără șir = fără logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. – Refăcut după șire (pl. lui șiră).

ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Lat. *sira.

ȘÚRĂ2 s. f. v. șiră.

șir sn [At: ANON. CAR. V: (reg) (23) sir / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: refăcut după șire (pll șiră1)] 1 (Cu sens spațial) Mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă) Si: rând, șirag (7), (reg) ord1, șar1 (1). 2-3 (Cu sens spațial; îljv) În ~ (Care este) unul după altul, în rând. 4 (Îvr; cu sens spațial; îlav) De-a ~ul În coloană. 5 Șirag (11). 6 (Îs) ~ de mătănii Mătănii. 7 Rând dintr-un text scris sau tipărit. 8 (Rar) Lanț de munți. 9 Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva Si: (rar) șirag (14). 10 (Trs; de obicei lpl) Cusătură decorativă făcută pe mânecile sau pe piepții iilor. 11 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 12 (Reg; art.) Melodie după care se execută șirul (11). 13 (Cu sens temporal) Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Si: (pop) șirag (16). 14-15 (Cu sens temporal; îljv) În - (rar, la ~) (Care este) succesiv Si: consecutiv (1). 16-17 (Cu sens temporal; îal) (Care este) necontenit. 18 (Înv; îlav) În ~ (sau într-un ~) Imediat. 19 (Înv; îal) Numaidecât. 20 (Trs; îlav) De-a-n ~u Neîntrerupt. 21 (Trs; îal și îlav d-a ~u) Minuțios. 22 Succesiune genealogică. 23 (Trs; îf sir) Moment oportun pentru a acționa înaintea sau în urma cuiva, conform unei ordini reglementate, convenite. 24 Înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o realitate Si: coerență (1), curs2, fir (11), mers1. 25-26 (Îljv) Fără ~ (Care este) incoerent. 27-28 (Îljv) Cu ~ (Care este) coerent. 29 (Mun; îe) A ține ~ (de... sau la...) sau a-și ține ~ul A avea continuitate. 30 (Mun; îae) A avea coerență. 31 Succesiune ordonată a elementelor unui ansamblu. 32 (Mat) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. 33 (Blg; rar; îs) ~ filogenetic Serie constituită din totalitatea categoriilor de ființe, ordonate după gradul lor de evoluție. 34 (Lpl) Mulțime dezordonată Si: ceată1 (19), gloată (1). 35 (Mpl) Categorie (de persoane). 36 Sumă.

și1 sf [At: GOLESCU, Î. 81 / V: (reg) (2-3) sâ, (1) șu / Pl: șire, (pop) șiri / E: ml *sira < ngr σειρά] 1 (Pop) Grămadă mare de paie1, fân, snopi etc., clădită în formă de prismă și terminată în partea superioară cu o coamă (ascuțită) Si: claie (1), stog, (reg) gireadă. 2 (Atm; îs) ~ra spinării (sau, reg, spatelor) Coloana vertebrală. 3 (Atm; reg; îs) ~ra pieptului Furca (13) pieptului.

ȘIR, șiruri, s. n. 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag (1). ◊ Loc. adv. și adj. În șir = în rând unul după altul. ♦ Șirag (2). ♦ (Înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanț de munți; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc. Șir de întâmplări.Loc. adj. și adv. În șir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. și adv. Fără șir = lipsit de legătură logică, incoerent. 4. (Mat.) Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale. – Refăcut după șire (pl. lui șiră).

ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită); claie, stog. 2. (În sintagma) Șira spinării = coloana vertebrală. [Var.: șúră s. f.] – Din lat. *sira.

ȘIR, șiruri, s. n. 1. Rînd de ființe sau de lucruri de același fel, aliniate sau încolonate unul cîte unul; șirag. Era ultimul din șir. SAHIA, N. 73. Erau în șiruri zeci de mii și mii de sute De femei. COȘBUC, P. I 73. Vin’ la horă ici în șir. ALECSANDRI, P. P. 341. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd felul ființelor sau al lucrurilor) Șiruri lungi de cară trec încet pe drumuri cotite. SADOVEANU, O. III 124. Și de-aci din zarea culmii, Șir de dealuri eu privesc. COȘBUC, P. I 260. Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179. ◊ Loc. adv. În șir = unul după altul; în rînd, la rînd. Caii mergeau acum în șir, legați în coadă, unul după celălalt. V. ROM. septembrie 1953. Intrară în șir, în vad. SADOVEANU, O. I 31. ♦ Șirag (2). Nu se încîntă cu o smochină ori un șir de mărgele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. Căutai șir de mărgele. ALECSANDRI, P. P. 288. ◊ Fig. Da același șir de patimi deopotrivă fiind robi. EMINESCU, O. I 130. ♦ Serie de lucruri sau de ființe care se succed, se înlănțuie în timp. Un șir de generații.Loc. adv. În șir = a) pe rînd, succesiv. Graiul vechi, adînc și dulce Trece epocile-n șir. THEODORESCU, C. 7. Aici sînt flori, S-or veșteji și-aceste Cum alte multe-n șir se veștejiră. IOSIF, P. 40; b) neîntrerupt, necurmat, De cîteva zile în șir, mama ne scoală de dimineață. SAHIA, N. 47. O apărat țara noastră 40 de ani în șir, cu brațul său cel neînvins. ALECSANDRI, T. 1477. Călătoria lui Robinson au urmat în șir cîteva zile. DRĂGHICI, R. 31. ♦ (Mat.) Succesiune infinită de numere ale căror valori se deduc unele din altele după o anumită regulă. 2. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. Vorbitorul se oprise, căci își pierduse șirul. PAS, Z. IV 264. Apoi urmă șirul discursului său. BOLINTINEANU, O. 441. Cititorii mei binevoiască a-mi ierta... acest mic cuvînt ieșit din șirul romanului. KOGĂLNICEANU, S. A. 105. Nu vezi că e sărit din minte, Că n-are nici șir la cuvinte? TEODORESCU, P. P. 111. ◊ Fig. De astă dată sunase pentru noi o oră ce nu se mai asemăna cu celelalte, o oră care, în șirul vieții noastre, punea hotar între trecut și viitor. GANE, N. III 35. ◊ Loc. adj. și adv. Fără șir = lipsit de legătură logică, incoerent. Rizea vorbea mereu, cam fără șir, cu Alisandru. DUMITRIU, B. F. 113. Îngălbeni, bolborosi vorbe fără șir. REBREANU, R. I 228. Sînt sigur că... citești aceste lungi pagini fără șir. ODOBESCU, S. III 38. 3. (Învechit) Rînd scris sau tipărit. Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri așezîndu-te la coadă In vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134.- Pl. și: șire (ODOBESCU, S. III 18).

ȘÍRĂ, șire, s. f. 1. Grămadă mare de paie (mai rar de fîn, de snopi), clădită în formă de prismă și terminată în partea superioară cu o coamă (ascuțită); gireadă. V. claie. Verdele acum albăstrui al lanurilor de porumb, galbenul miriștilor și al șirelor de paie par scăldate într-o lumină tare, aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 292. [Paiele] din șira începută sînt pătrunse de apă. STĂNOIU, C. I. 62. Fînul se vinde în claie și șiră. I. IONESCU, M. 415. 2. (Anat.; în expr.) Șira spinării = coloana vertebrală. Vartolomeu Diaconu simte broboane de sudoare înghețîndu-i pe șira spinării. C. PETRESCU, A. 295. Durerea însă îl copleși curînd, parcă i s-ar fi rupt șira spinării. REBREANU, I. 40. Fiori reci îi trec prin șira spinării. DELAVRANCEA, H. T. 35.

arată toate definițiile

Intrare: Sire
invariabil (I1)
Surse flexiune: DOR
  • Sire
Intrare: șir
șir1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șir
  • șirul
  • șiru‑
plural
  • șiruri
  • șirurile
genitiv-dativ singular
  • șir
  • șirului
plural
  • șiruri
  • șirurilor
vocativ singular
plural
șir2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șir
  • șirul
  • șiru‑
plural
  • șire
  • șirele
genitiv-dativ singular
  • șir
  • șirului
plural
  • șire
  • șirelor
vocativ singular
plural
Intrare: șiră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • și
  • șira
plural
  • șire
  • șirele
genitiv-dativ singular
  • șire
  • șirei
plural
  • șire
  • șirelor
vocativ singular
plural
șură1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șura
plural
  • șuri
  • șurile
genitiv-dativ singular
  • șuri
  • șurii
plural
  • șuri
  • șurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Sire

  • 1. Titlu cu care cineva se adresează unui rege sau împărat.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: maiestate / majestate un exemplu
    exemple
    • Ce-i lipsește lui Leșcinski? îl întrebă regele sved. – Sire, e prea june. NEGRUZZI, S. I 178.
      surse: DLRLC

etimologie:

șir

  • 1. Grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); șirag (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rând șirag diminutive: șiruleț 6 exemple
    exemple
    • Era ultimul din șir. SAHIA, N. 73.
      surse: DLRLC
    • Erau în șiruri zeci de mii și mii de sute De femei. COȘBUC, P. I 73.
      surse: DLRLC
    • Vin’ la horă ici în șir. ALECSANDRI, P. P. 341.
      surse: DLRLC
    • Șiruri lungi de cară trec încet pe drumuri cotite. SADOVEANU, O. III 124.
      surse: DLRLC
    • Și de-aci din zarea culmii, Șir de dealuri eu privesc. COȘBUC, P. I 260.
      surse: DLRLC
    • Sub șirul lung de mîndri tei Ședeau doi tineri singuri. EMINESCU, O. I 179.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială locuțiune adjectivală În șir = în rând, unul după altul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Caii mergeau acum în șir, legați în coadă, unul după celălalt. V. ROM. septembrie 1953.
        surse: DLRLC
      • Intrară în șir, în vad. SADOVEANU, O. I 31.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Șirag (2.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șirag 3 exemple
      exemple
      • Nu se încîntă cu o smochină ori un șir de mărgele. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273.
        surse: DLRLC
      • Căutai șir de mărgele. ALECSANDRI, P. P. 288.
        surse: DLRLC
      • figurat Da același șir de patimi deopotrivă fiind robi. EMINESCU, O. I 130.
        surse: DLRLC
    • 1.3. învechit Rând scris sau tipărit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari Și te-o strînge-n două șiruri așezîndu-te la coadă În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. EMINESCU, O. I 134.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Lanț de munți; masiv muntos.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Șir de întâmplări. Un șir de generații.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Graiul vechi, adînc și dulce Trece epocile-n șir. THEODORESCU, C. 7.
        surse: DLRLC
      • Aici sînt flori, S-or veșteji și-aceste Cum alte multe-n șir se veștejiră. IOSIF, P. 40.
        surse: DLRLC
      • De cîteva zile în șir, mama ne scoală de dimineață. SAHIA, N. 47.
        surse: DLRLC
      • O apărat țara noastră 40 de ani în șir, cu brațul său cel neînvins. ALECSANDRI, T. 1477.
        surse: DLRLC
      • Călătoria lui Robinson au urmat în șir cîteva zile. DRĂGHICI, R. 31.
        surse: DLRLC
  • 3. Desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fir 5 exemple
    exemple
    • Vorbitorul se oprise, căci își pierduse șirul. PAS, Z. IV 264.
      surse: DLRLC
    • Apoi urmă șirul discursului său. BOLINTINEANU, O. 441.
      surse: DLRLC
    • Cititorii mei binevoiască a-mi ierta... acest mic cuvînt ieșit din șirul romanului. KOGĂLNICEANU, S. A. 105.
      surse: DLRLC
    • Nu vezi că e sărit din minte, Că n-are nici șir la cuvinte? TEODORESCU, P. P. 111.
      surse: DLRLC
    • figurat De astă dată sunase pentru noi o oră ce nu se mai asemăna cu celelalte, o oră care, în șirul vieții noastre, punea hotar între trecut și viitor. GANE, N. III 35.
      surse: DLRLC
    • 3.1. locuțiune adjectivală Fără șir = fără logică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: incoerent 3 exemple
      exemple
      • Rizea vorbea mereu, cam fără șir, cu Alisandru. DUMITRIU, B. F. 113.
        surse: DLRLC
      • Îngălbeni, bolborosi vorbe fără șir. REBREANU, R. I 228.
        surse: DLRLC
      • Sînt sigur că... citești aceste lungi pagini fără șir. ODOBESCU, S. III 38.
        surse: DLRLC
  • 4. matematică Mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • după șire (pluralul lui șiră).
    surse: DEX '09 DEX '98

șiră șură

  • 1. Grămadă mare de paie, de snopi etc. clădită în formă de prismă și terminată la partea superioară cu o coamă (ascuțită).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: claie gireadă scârtă stog săcastru 3 exemple
    exemple
    • Verdele acum albăstrui al lanurilor de porumb, galbenul miriștilor și al șirelor de paie par scăldate într-o lumină tare, aurie. CAMIL PETRESCU, O. I 292.
      surse: DLRLC
    • [Paiele] din șira începută sînt pătrunse de apă. STĂNOIU, C. I. 62.
      surse: DLRLC
    • Fînul se vinde în claie și șiră. I. IONESCU, M. 415.
      surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă Șira spinării = coloana vertebrală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Vartolomeu Diaconu simte broboane de sudoare înghețîndu-i pe șira spinării. C. PETRESCU, A. 295.
      surse: DLRLC
    • Durerea însă îl copleși curînd, parcă i s-ar fi rupt șira spinării. REBREANU, I. 40.
      surse: DLRLC
    • Fiori reci îi trec prin șira spinării. DELAVRANCEA, H. T. 35.
      surse: DLRLC

etimologie: