5 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÍCA s. f. pumnal cu lama ușor încovoiată. (< lat. sica)

SÍCĂ, sici, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari de culoare verde-închis dispuse în rozete și cu flori mici albăstrui sau roșietice în formă de spiculețe (Statice gmelini).Et. nec.

SÍCĂ, sici, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari de culoare verde-închis dispuse în rozete și cu flori mici albăstrui sau roșietice în formă de spiculețe (Statice gmelini).Et. nec.

si sf [At: BRANZDA, FL. 413 / Pl: sici / E: ns cf osică2] Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari de culoare verde-închis dispuse în rozete și cu flori mici albăstrui sau roșietice Si: (reg) garofiță-de-mare, limba-boului, limba peștelui, marchedon (Statice gmelini).

și i [At: COMAN, GL. / E: ns cf cică] (Reg; rep) Strigăt cu care se cheamă oile.

SÍCĂ, sici, s. f. Plantă cu frunze de un verde-închis, cu flori albăstrui sau roșietice (Statice Gmelini). Sica... se găsește prin fînețe. Face flori roșietice. ȘEZ. XV 122.

SÍCĂ ~ci f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari, dispuse în rozete, cu flori violete, grupate în spiculețe, răspândită în deșerturi și pe litoral. /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sícă s. f., g.-d. art. sícii; pl. sici

sícă s. f., g.-d. art. sícii; pl. sici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÍCĂ s. (BOT.; Statice gmelini) (reg.) marchedon, garofiță-de-mare, limba-boului, limba-peștelui.

SI s. (BOT.; Statice gmelini) (reg.) marchedon, garofiță-de-mare, limba-boului, limba-peștelui.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sícă s. f. – Plantă (Statice Gmelini). Origine necunoscută.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șícă! interj. (reg.; repetat) strigăt cu care se cheamă oile.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALEXANDRESCU, Sică (Vasile) (1896-1973, n. București), regizor român. A montat la Teatrul Național din București, al cărui prim-regizor a fost vreme îndelungată, comediile lui Caragiale, Goldoni, Gogol, mergînd pe linia tradițiilor clasice ale teatrului românesc. Regizor de film („Bădăranii”, „O scrisoare pierdută”).

SÍCĂ s. f. Denumire dată plantelor erbacee perene din genurile Statice (= Goniolimon) și Limonium, familia plumbaginacee, cu tulpini ramificate, frunze mari, dispuse în rozete, flori mici, în spiculețe, și fructe capsule; sunt răspândite prin stepe, deșerturi și pe litoral.

Sic/a, -ă v. Anastasia I 7, 8 și Atanasie III 2.

Intrare: sica
substantiv feminin (F99.1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sica
  • sica
plural
  • sica
genitiv-dativ singular
  • sica
  • sicăi
plural
  • sica
vocativ singular
plural
Intrare: Sica
nume propriu (I3)
  • Sica
Intrare: Sică
Sică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Si
Intrare: sică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • si
  • sica
plural
  • sici
  • sicile
genitiv-dativ singular
  • sici
  • sicii
plural
  • sici
  • sicilor
vocativ singular
plural
Intrare: șică
șică
invariabil (I1)
  • și

sică gmelini statice

etimologie: