4 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Sena f. 1. fluviu în Franța, udă orașele Rouen, Paris și se varsă în La Manche: 800 km. 2. numele mai multor departamente franceze.

SCENĂ, scene, s. f. 1. Parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile. ◊ Expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă. ♦ (Concr.) Compoziție plastică în care sunt de obicei înfățișate mai multe personaje. 5. Fig. Ceartă, ieșire violentă. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.). – Din fr. scène, it. scena, lat. scaena.

SE s. f. Frunze uscate de siminichie, folosite ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene.

sce sf [At: CRITIL, 79/15 / V: (Îvp) șce~, (înv) se~, e~, șe~, (îvr) ~ne / Pl: ~ne / E: fr scène, it scena, ger Szene] 1 Spațiu (mai ridicat) special amenajat într-o sală sau în aer liber, destinat reprezentării unui spectacol, unui concert etc. 2 (Pgn) Teatru. 3 (Îla) La (sau, rar, în) ~ deschisă (Care are loc) în timpul spectacolului, al reprezentației, în timp ce cortina este ridicată Si: la vedere. 4 (Îe) A urca (sau a intra) în (sau pe) ~ A începe să joace teatru. 5 (Îae) A începe să-și interpreteze rolul repartizat într-un spectacol. 6 (Pgn; îae) A-și începe activitatea într-un domeniu oarecare. 7 (Pgn; îae) A începe să capete experiență. 8 (Îe) A părăsi ~na A părăsi profesiunea de actor, a se retrage din teatru. 9 (Pgn; îae) A se retrage dintr-o activitate oarecare sau din viața socială. 10 (Fig; de obicei urmat de determinări) Lumea, viața considerată ca teatru, ca o scenă (1). 11 (Fig; de obicei urmat de determinări) Loc, mediu de desfășurare a unor acțiuni, evenimente, fapte, fenomene etc. 12 (Rar; csc) Actorii care joacă pe scenă (1). 13 Operă literară sau muzicală destinată a fi reprezentată pe scenă (1). 14 (Pex) Reprezentație dramatică Vz spectacol. 15 Subdiviziune a unui tablou sau a unui act dintr-o operă dramatică ori muzicală, marcată de obicei prin intrarea în sau plecarea din scenă (1) a unui personaj, ori de modificarea locului sau a timpului de acțiune Si: (îvr) scenetă (1). 16 (Pgn) Episod, fragment (unitar) dintr-o operă (literară, istorică, cinematografică) în care se consumă (de obicei) o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 17 Creație plastică ce înfățișează unul sau mai multe personaje (în acțiune). 18 (Pex) Acțiune, temă etc. înfățișată într-o creație plastică ce înfățișează unul sau mai multe personaje (în acțiune). 19 Tablou (viu) din natură. 20 Priveliște. 21 Acțiune, fapt, eveniment, întâmplare (la care asistă cineva). 22 (Spc) Întâmplare ieșită din comun, care poate interesa, impresiona etc. pe cineva. 23 Exteriorizare (în vorbe, gesturi) a nemulțumirii, a mâniei cuiva față de altcineva. 24 Ceartă violentă între două sau mai multe persoane. 25 (Îe) A-i face cuiva o ~ (sau ~ne) A aduce cuiva reproșuri cu vorbe violente, amenințări, plâns (în public).

se1 sf [At: DM / Pl: ? / E: tc sena] (Far) Purgativ din flori, frunze și fructe uscate de siminichie.

SCENĂ, scene, s. f. 1. Parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile. ◊ Expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă. ♦ (Concr.) Compoziție plastică în care sunt de obicei înfățișate mai multe personaje. 5. Fig. Ceartă, ieșire violentă. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.). – Din fr. scène, it. scena, lat. scaena.

SE s. f. Frunze uscate de siminichie, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene.

SCENĂ, scene, s. f. 1. Parte specială a unei săli de spectacol, de obicei mai ridicată decît restul, pe care se desfășoară reprezentațiile. Cînd d-na Pascali apăru pe scenă, i se aruncară buchete și cununi de flori. CĂLINESCU, E. 135. Urcat pe un scaun care reprezenta scena, mînca pahare. SAHIA, N. 66. Actorul, pe sub masca ce pe scenă și-a luat, Pe cînd rîde, are-n pieptu-i al său suflet sfîșiat. MACEDONSKI, O. I 241. ◊ (Metaforic) Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196. ◊ Expr. A pune în scenă v. pune. ♦ Teatru. Piesa a fost jucată cu succes pe mai multe scene ale țării.Expr. A părăsi scena = a părăsi profesia de actor, a nu mai juca teatru; fig. a se retrage dintr-o activitate, a părăsi o situație de frunte. Un om ca tine... Cînd lumea îl aclamă nu părăsește scena. ALECSANDRI, T. II 217. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, delimitată prin momentul cînd intră sau iese un personaj. Toată scena aceasta a fost însoțită de rîsete și rumoare. Dascălii au dat afară pe Cetățeanul turmentat. CARAGIALE, O. I 158. 3. Acțiune capabilă de a impresiona, de a atrage atenția cuiva; întîmplare interesantă. Călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută... Căpitanul de poște bătea cu gîrbaciul îndoit pe unul dintre slujitori. CARAGIALE, S. U. 27. Toți alergară pe acasă... gîndind la scena ce văzuseră. NEGRUZZI, S. I 78. ◊ Expr. A-i face cuiva o scenă (sau scene) = a aduce cuiva imputări violente (însoțite de amenințări, lacrimi etc.). – Variantă: (învechit) e (KOGĂLNICEANU, S. 97, GOLESCU, Î. 16) s. f.

SE s. f. (Cu sens colectiv) Frunze uscate de siminichie (întrebuințate ca purgativ și diuretic). Ceai de senă.

SCE s.f. 1. Parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. Teatru; arta dramatică. ◊ A părăsi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune în scenă = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesă determinată fie de intrarea sau ieșirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de acțiune. ♦ (P. ext.) Scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întîmplare, într-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o acțiune sau o activitate. 5. Acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Ceartă, ieșire violentă, scandal. // (În forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) scenă”. [Pron. sce-. / < fr. scène, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adăpost, refugiu].

SCE s. f. 1. parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. teatru; arta dramatică. ♦ a părăsi ~a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune în ~ = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care înfățișează o acțiune distinctă. ◊ scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o acțiune, o activitate. 5. acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. ceartă, ieșire violentă, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau ĕ) = a aduce cuiva reproșuri cu vorbe violente, amenințări, plâns. (< fr. scène, it. scena, lat. scaena)

SCENĂ ~e f. 1) Parte în formă de platformă a unei săli de spectacole, special amenajată pentru reprezentații artistice. ◊ A pune în ~ a monta o piesă; a înscena. 2) Activitate desfășurată de un actor; artă teatrală. ◊ A părăsi ~a a) a abandona profesia de actor; b) a se retrage dintr-o activitate oarecare. 3) Subdiviziune a unui act dintr-o piesă de teatru. 4) fig. Loc unde se desfășoară o acțiune sau o activitate; arenă. 5) Fapt care atrage atenția cuiva. 6) Manifestare violentă a unei atitudini față de cineva sau ceva. ◊ A-i face cuiva o ~ a-i aduce cuiva imputări pe un ton răstit și pretențios. [G.-D. scenei] /<fr. scene, lat. scaena, it. scena

SE f. Amestec de frunze și fructe uscate de siminichie, folosit ca purgativ și ca diuretic. /<turc. sena

scenă f. 1. partea teatrului unde joacă actorii; 2. decorațiunea teatrului: scena reprezentă un castel; 3. acțiunea insăș ce se reprezentă: scena se petrece la Roma; 4. artă dramatică: a ilustra scena; 5. fiecare parte a unui act, determinat prin intrare sau ieșire de persoane: actul III, scena IV; 6. toate obiectele ce se oferă vederii: scenele naturei; 7. fig. ceeace se compară cu scena unui teatru: moartea sa va schimba scena politică; 8. orice acțiune ce oferă ceva interesant sau mișcător: o scenă lugubră; 9. faptă scandaloasă, imputări violente: a face cuiva o scenă.

senă f. arbust din ale cărui frunze se prepară senamechia: foi de senă.

* scénă f., pl. e (lat. scena, d. vgr. skené, cort, scenă). Partea teatruluĭ unde joacă actoriĭ: o scenă bine luminată. Decorurile care reprezentă locu unde se petrece acțiunea: scena se schimbă. Locu în care se presupune că se petrece acțiunea reprezentată: scena se petrece la Roma. Arta dramatică: a avea o perfectă cunoștință a sceneĭ. Subdiviziunea unuĭ act în care teatru e ocupat de acelașĭ număr de actorĭ: o scenă înduĭoșătoare. Fig. Acțiune (spectacul) care reprezentă ceva interesant și se compară cu teatru: moartea schimbă scena lumiĭ. Locu în care se petrece o acțiune: scena uneĭ crime. A face cuĭva o scenă, a-ĭ aduce acuzațiunĭ vociferînd orĭ plîngînd. A apărea pe scenă, a apărea ca actor, a te face actor. A pune pe scenă, a dispune pentru reprezentațiunea teatrală, a reprezenta pe scenă.

*sénă f., pl. e (fr. sine, mlat. séné, d. ar. sena. V. siminichie). Siminichie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sce s. f., g.-d. art. scenei; pl. scene

se s. f., g.-d. art. senei

sce s. f., g.-d. art. scenei; pl. scene

sce s. f., g.-d. art. scenei; pl. scene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCE s. 1. v. decor. 2. v. priveliște. 3. v. teatru. 4. (LIT.) (înv.) perdea, scenetă. (Actul I, ~ a 4-a.) 5. v. dramaturgie. 6. v. episod. 7. v. scandal.

SE s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.)

SCE s. 1. decor, (rar) scenărie. (~ reprezintă o pădure.) 2. cadru, peisaj, priveliște, tablou, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveală, privire, tabel, (fig.) decor. (O încîntătoare ~ de natură.) 3. teatru. (A părăsit ~ în culmea gloriei.) 4. (LIT.) (înv.) perdea, scenetă. (Actul I, ~ a 4-a.) 5. (LIT.) dramaturgie, teatru. (A îmbogățit ~ românească.) 6. episod, fragment. (O ~ a romanului.) 7. scandal. (I-a făcut o ~.)

SE s. (FARM.) siminichie. (Ceai de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scenă (-ne), s. f.1. Platformă, estradă. – 2. Scandal, spectacol. Fr. scène.Der. scenariu, s. n., din it. scenario, cf. fr. scénario; scenetă, s. f., din sp. sainete prin fr. saynète, considerat, din cauza pronunțării, drept der. din fr. scène; scenic, adj., din fr. scénique; scenografie, s. f., din fr. scénographie; înscena, vb. (a pune în scenă), din germ. inszenieren.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muzică de scenă (engl. incidental music; fr. musique de scène; germ. Bühnenmusik), muzică compusă pentru a însoți anumite momente în reprezentația unei piese de teatru. Spre deosebire de genurile operei* și operetei*, în care muzica deține rolul predominant, în spectacolul teatral ea are importanță secundară; creează doar o atmosferă sau subliniază anumite efecte dramatice. Se poate vorbi pentru prima oară de m. în cea de a doua jumătate a sec. 16, o dată cu nașterea teatrului în Anglia. Reprezentarea unei piese era de neconceput fără câteva cântece sau arii*, fără dansuri*, fără antracte muzicale. Fiecare teatru avea angajați câtiva cântăreți și instrumentiști. Muzica completa și susținea sonor scenele de luptă, vânătorile, banchetele, intrările triumfale. În timpul lui Shakespeare au scris m. compozitori ca R. Johnson, Th. Morley, J. Wilson, iar în sec. 17 Purcell. În Franța, Lully scrie muzică pentru comediile lui Molière, în special suite* de balet* care se cântau între acte. În sec. 18, popularitatea operei aproape suprimă existența m. Ea va fi prezentă în sec. 19 și desigur, în sec. 20. Câteva exemple rămase celebre: Beethoven – „Egmont”; Schubert – „Rosamunda”; Mendelssohn-Bartoldy – „Visul unei nopți de vară”; Schumann – „Manfred”; Bizet – „Arleziana”; Grieg – „Peer Gynt”; Debussy – „Misterul Sf. Sebastian”; Stravinski – „Persephone”. În zilele noastre, m. se interpretează mai rar în sală, recurgându-se la banda magnetică înregistrată*.

SCENĂ (< fr. scène ; it. scena ; lat. scaena ; gr. skene, adăpost, refugiu) 1 Subdiviziune a unui act într-o piesă de teatru marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj de pe scenă ; de schimbarea locului, a timpului acțiunii dramatice. Scenele dintr-o operă dramatică au o întindere oarecum proporțională, subordonate organizării actului. Termenul scenă mai are sensuri multiple ca peisaj, aspect din natură (scene din natură), apostrofă violentă (a face o scenă cuiva), a aranja o reprezentație (a pune în scenă). 2 Ansamblul decorurilor reprezentînd locul unde se desfășoară acțiunea piesei de teatru. 3 Partea mai ridicată, ca un podium, a unei săli de teatru, pe care actorii își interpretează rolurile. În istoria teatrului se cunosc mai multe feluri de scenă: proscenium sau orchestra la antici; scena medievală, în etaje; scena clasică, denumită și à litalienne, din secolul al XVII-XIX-lea; scena circulară (turnantă).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SENA (SEINE), fl. în NNV Franței; 776 km (al doilea ca lungime, după Loara). Izv. din platoul Langres (m-ții Tasselot), de la 471 m alt., la 30 km NV de Dijon, străbate bazinul parizian și se varsă în apropiere de Le Havre, printr-un estuar, în golful S. al Mării Mânecii. Are un regim hidrologic variabil, cu niveluri maxime iarna. Afl. pr.: Marna și Oise. Importantă arteră de navigație (547 km), accesibilă vaselor de 10 mii t (până la Rouen), legată prin numeroase canale navigabile de alte rețele hidrografice (prin Marna comunică cu Rinul, prin canalul Bourgogne și canalul Marna, cu Saône, iar prin canalul Briare, cu Loara). Trece prin Paris (fiind traversat de 30 de poduri și unde formează Île de la Cité) și Rouen. În locul de vărsare în mare s-a construit (1994) podul Pont de Normandie care leagă Le Havre cu Honfleur. În Antic. se numea Sequana.

Sen/a, -ă, -ecăuți, v. Auxinie III 1, 5.

Sen/a, -ă, -ecăuți v. Seneslav II. 1, 6.

All the world’s a stage (engl. „Toată lumea e o scenă”) – vers celebru din Cum vă place de Shakespeare (act. II, sc. 7). Se citează de obicei împreună cu versul următor, care întregește ideea: and all the men and women merely players (și toți oamenii sînt simpli actori). Cu aceste cuvinte, adresate ducelui surghiunit de către Jacques, prietenul rămas credincios, începe vestitul monolog al vîrstelor omului. Shakespeare spune că omul joacă în viață mai multe roluri, iar actele sînt cele șapte vîrste: prunc, școlar, îndrăgostit, soldat, judecător, bătrîn și în sfîrșit, în ultima scenă... prunc din nou! LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i face (cuiva) o scenă expr. a aduce (cuiva) imputări violente.

Intrare: Sena
nume propriu (I3)
  • Sena
Intrare: scenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sce
  • scena
plural
  • scene
  • scenele
genitiv-dativ singular
  • scene
  • scenei
plural
  • scene
  • scenelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • e
  • ena
plural
  • ene
  • enele
genitiv-dativ singular
  • ene
  • enei
plural
  • ene
  • enelor
vocativ singular
plural
șenă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șcenă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Senă
Senă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Senă
Senecăuți nume propriu
nume propriu (I3)
  • Senecăuți
Intrare: senă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • se
  • sena
plural
genitiv-dativ singular
  • sene
  • senei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sce, scenesubstantiv feminin

  • 1. Parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cînd d-na Pascali apăru pe scenă, i se aruncară buchete și cununi de flori. CĂLINESCU, E. 135. DLRLC
    • format_quote Urcat pe un scaun care reprezenta scena, mînca pahare. SAHIA, N. 66. DLRLC
    • format_quote Actorul, pe sub masca ce pe scenă și-a luat, Pe cînd rîde, are-n pieptu-i al său suflet sfîșiat. MACEDONSKI, O. I 241. DLRLC
    • format_quote metaforic Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196. DLRLC
    • 1.1. Teatru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: teatru
      • format_quote Piesa a fost jucată cu succes pe mai multe scene ale țării. DLRLC
      • chat_bubble A părăsi scena = a părăsi profesia de actor. DEX '09 DLRLC DN
      • chat_bubble A părăsi scena = a se retrage dintr-o activitate. DEX '09 DLRLC DN
        • format_quote Un om ca tine... Cînd lumea îl aclamă nu părăsește scena. ALECSANDRI, T. II 217. DLRLC
    • 1.2. Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea piesei. DN
    • chat_bubble A pune în scenă = regiza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: regiza
  • 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Toată scena aceasta a fost însoțită de rîsete și rumoare. Dascălii au dat afară pe Cetățeanul turmentat. CARAGIALE, O. I 158. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. DN
  • 3. figurat Loc unde se petrece ceva. DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. figurat Acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Călătorii noștri deteră peste o scenă destul de neplăcută... Căpitanul de poște bătea cu gîrbaciul îndoit pe unul dintre slujitori. CARAGIALE, S. U. 27. DLRLC
    • format_quote Toți alergară pe acasă... gîndind la scena ce văzuseră. NEGRUZZI, S. I 78. DLRLC
    • 4.1. concretizat Compoziție plastică în care sunt de obicei înfățișate mai multe personaje. DEX '09
  • 5. figurat Ieșire violentă. DEX '09 DEX '98 DN
    • chat_bubble familiar A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:

sesubstantiv feminin

  • 1. Frunze uscate de siminichie, folosite ca purgativ și ca diuretic. DEX '09 DLRLC
    sinonime: siminichie
    • format_quote Ceai de senă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.